România se poziţionează foarte bine la nivel internaţional, din punct de vedere al agroturismului și al turismului rural. În Europa, de peste 15 ani ne situăm în topul 10 al ţărilor cu agroturism și turism rural dezvoltat, alături de Franţa, Austria, Spania, Italia, Grecia, sau pe plan mondial, de California (SUA), Brazilia, Taiwan, Filipine.

Numărul din ce în ce mai mare de pensiuni agroturistice, cadrul natural deosebit, tradiţiile şi obiceiurile bine păstrate sunt atuuri în favoarea turismului rural şi a agroturismului din țara noastră.

Potrivit Organizației Mondiale a Turismului, turismul rural reprezintă o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice. Agroturismul este acea formă de turism în care turiştii se deplasează, cazează și își desfășoară activitatea la o pensiune clasificată, într-un cadru natural, în mediul rural. Agroturismul constituie o formă particulară a turismului rural ce este limitat la nivelul gospodăriei ţărăneşti, prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare si a serviciilor agroturistice. Pentru cei care nu știu, diferența dintre agroturism și turism rural este aceea că, dacă o pensiune agroturistică trebuie să pună în valoare tradițiile gospodăriei țărănești și chiar implică turiștii în activitățile agricole, o pensiune rurală poate fi o simplă vilă la cheie, cu sau fără servicii de masă, dar amplasată într-un mediu rural. Firește, activităţile turistice bazate pe mari hoteluri, complexe sportive nu pot fi încadrate în conceptul larg de turism rural, chiar dacă sunt desfăşurate în zonele rurale.

Principala destinaţie agroturistică a Europei este Franţa, care a constituit un model pentru celelalte ţări cu agroturism din Europa. Această ţară are o organizaţie puternică – Gîtes de France – prima organizaţie de turism rural de pe bătrânul continent. Această ţară, alături de Spania, Italia şi Austria, câştigă cel mai bine din agroturism.

Agroturismul se promovează pe plan internaţional atât prin intermediul asociaţiilor naţionale de profil, cât şi prin intermediul asociaţiilor regionale. Contează foarte mult atât poziţionarea unei ţări ca destinaţie de agroturism, cât şi poziţionarea unei regiuni.

Pe de altă parte, contează mult promovarea pe internet, precum şi prin intermediul agenţiilor de turism, care constituie un canal de vânzare foarte important. De asemenea, nu trebuie omise evenimentele, gen festivaluri etc.

Îmi place să subliniez mereu că agroturismul împreună cu turismul rural reprezintă unica formă de turism din România apărută de la zero după 1990. S-a dezvoltat puternic de la an la an. Printre principalii factori care au sprijinit această formă de turism se numără ospitalitatea, tradiţiile, cadrul natural, intimitatea oferită de pensiuni. Dacă în primii ani de turism rural românesc, majoritatea turiştilor care doreau în special autenticitate erau cei străini, în ultimii 10 ani şi turiştii români au început să caute un cadru cât mai rural. Unul dintre motive îl poate constitui şi urbanizarea şi globalizarea accelerate din ultimii ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un pas mare a fost făcut în 1994, când se înfiinţează Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC). Ideea îi aparţine doamnei Mioara Stoian Vişan, profesoară de limba română, care se şi stabileşte în Moieciu, iar asociaţia este fondată de fiica ei, doamna Maria Stoian, cea care este considerată „mama turismului rural românesc”. Aceasta a fost preşedinte ANTREC până în 2006, când a devenit preşedinte de onoare.

În 1995 ANTREC devine membră a Asociaţiei de profil europene EUROGÎTES. În curând, preşedintele ANTREC Maria Stoian este ales vicepreşedinte Eurogîtes, ceea ce arată respectul acordat turismului rural românesc de către organizaţia europeană.

În următorii ani vor apărea mai multe pensiuni și va fi introdus sistemul de clasificare tematică, după modelul francez. În Franţa există pensiuni de tranzit, de business, de pescuit și multe altele, iar această diversitate ajută mult în procesul de marketing și în structurarea ofertelor, care pot fi promovate mai eficient de către agențiile de turism. De asemenea, vor fi din ce în ce mai multe evenimente. ANTREC a lansat festivalurile ca atracție turistică, deși mereu au existat sărbători în mediul rural, gen Nedeia, iarmaroace, deoarece aceasta reprezintă, până la urmă, viața satului. Evenimentele au sprijinit enorm dezvoltarea turistică în diverse zone. De exemplu, comuna Ciocănești din județul Suceava, lângă Vatra Dornei, nu era atât de cunoscută până când ANTREC nu a organizat acolo Festivalul Păstrăvului pentru prima dată, în 2004. Apoi a urmat Festivalul Ouălor Încondeiate, care a impulsionat și mai mult turismul din zonă și a atras agențiile de turism. La ora actuală, ANTREC organizează anual, în toată țara, zeci de evenimente importante, pe tot parcursul anului.

Agroturismul românesc este mai bine promovat decât alte segmente turistice. Cele mai eficiente modalităţi de promovare sunt evenimentele (România are deja multe festivaluri de turism rural, dar găzduieşte din când în când şi congrese şi reuniuni regionale şi internaţionale), promovarea pe internet (din ce în ce mai multe pensiuni au propriile site-uri, iar majoritatea sunt listate în site-uri specializate), precum și premiile anuale ”Margareta de Aur” și revista de profil ”Vacanțe la țară”, oferite de ANTREC pentru performanța în turismul rural.

Nu în ultimul rând, contează colaborarea cu agenţiile de turism, care reprezintă un canal de promovare şi vânzare foarte eficient. Mă bucură faptul că această colaborare a început să se dezvolte în ultimii ani. De asemenea, contează prezenţa în sisteme de rezervări precum booking.com și multe altele.

Turismul rural este, dezvoltat, în prezent, în foarte multe regiuni ale României: Bran-Moieciu (”capitala” turismului rural), Maramureș, Bucovina, Oltenia de sub Munte, Neamț, Vrancea, Delta Dunării, Buzău, Ținutul Secuiesc, Apuseni, Orșova și Eșelnița. Sunt sigur că în următorii ani se vor dezvolta și alte zone de turism rural, precum lunca Dunării (pornind de la intrarea fluviului în România până la Tulcea), Dobrogea interioară (unde sunt și multe sate turcești, tătărăști sau lipovenești) sau Bărăganul. Pentru că România are un potențial de turism rural din nord până în sud și din est până în vest.