„Mă alătur strădaniei vrednicilor Bârlădeni de pe meleagurile Tutovei, pentru renaşterea Bârladului, cea mai năpăstuită veche urbe Românească în ultimele şapte decenii” (Marcel Guguianu, iunie 1997)

“NU eşti ARP, Moore sau Brâncuşi, eşti Guguianu” (Giacomo Manzzu, Roma, 1978)

Aşa cum Târgu Jiu este recunoscut drept oraşul lui Brâncuşi, Bârlad ar trebui să fie recunoscut drept oraşul marelui sculptor Marcel Guguianu.

Important centru cultural şi unul dintre cele mai importante oraşe ale Moldovei, după Suceava, Iaşi şi Bacău. Denumit cândva „capitala Moldovei de jos”. Deşi în prezent, pe nedrept nu mai este ceea ce a fost cândva (şi din cauza faptului că nu mai e reşedinţă de judeţ), locuitorii Bârladului îşi păstrează încă amintirile trecutului, mândria prezentului şi speranţa viitorului.

Colegiul “Gheorghe Roşca Codreanu”, un adevărat magnet pentru tinerii din zonă

Bârlădenii sunt conştienţi că locuiesc într-un oraş de elită. Localitatea poate intra oricând în circuitele agenţiilor de turism, în special cele cu tematică preponderent culturală. Aici avem Muzeul „Vasile Pârvan”, care deţine în prezent patru sedii: Palatul Central (sediul iniţial), Pavilionul expoziţional Marcel Guguianu, Sediul mixt şi Casa Sturdza. Muzeul a fost înfiinţat de elita intelectualilor bârlădeni, pe 10 aprilie 1914, din dorinţa acestora de a strânge bunuri culturale într-o instituţie specializată care să le tezaurizeze şi să le valorifice pentru marele public. Printre aceştia, la loc de cinste stă profesorul Stroe Belloescu, care din averea sa personală a construit un imobil în 1909, ca sediu pentru prima bibliotecă publică şi primul muzeu.

Se ştie că Moldova a dat României cele mai multe personalităţi. Bârladul şi-a adus din plin aportul. Printre cei născuţi aici sau printre cei care au copilărit sau au învăţat în acest oraş se numără domnitorul Alexandru Ioan Cuza (personalitatea etalon a oraşului Bârlad). Multe personalităţi au urmat aici cursurile Colegiului “Gheorghe Roşca Codreanu”, un adevărat magnet pentru tinerii din zonă. Aici s-au format ca specialişti numeroase personalităţi, precum Vasile Pârvan, cel care a dat numele muzeului bârlădean, Emil Palade (născut chiar în Bârlad, tatăl laureatului Nobel George Emil Palade), scriitorii Alexandru Vlahuţă, Gala Galaction, Constantin Chiriţă, Ion Hobana. Puţini mai ştiu că aici s-a născut încă un conducător al României, Gheorghe Gheorghiu Dej, casa lui memorială aflându-se chiar în proprietatea Muzeului “Vasile Pârvan”.

Până prin anii ’30, muzeul dispunea doar de 30 de lucrări de artă. În primele decenii s-a dezvoltat încet, de activitatea instituţiei având grijă numai… doi angajaţi – directorul şi îngrijitorul. La începutul anilor ’50, la muzeu sunt angajaţi primii specialişti şi atunci începe să crească substanţial patrimonial, prin achiziţii şi donaţii. Trebuie menţionat că denumirea actuală a muzeului – “Vasile Pârvan” – este din 1957. La ora actuală, muzeul are peste 100.000 de piese.

Un Pavilion unic în Europa

Din 1977, în patrimoniul Muzeului a intrat imobilul “Casa Sturdza”, unde este Muzeul Colecţiilor, iar din 2004, s-a deschis Pavilionul “Marcel Guguianu”, considerat drept unul dintre cele mai moderne muzee realizate în România după 1990. În acelaşi timp, tot în 2004, muzeul a intrat în posesia unei părţi din fostul sediul al Băncii Agricole, unde au fost organizate expoziţii permanente precum cea de ştiinţe ale naturii (unde pot fi admirate diorame cu reproduceri ale diverselor ecosisteme), personalităţi bârlădene, expoziţie numismatică, medalistică şi o expoziţie “Cuza şi epoca sa”.

Revenind la marea atracţie a muzeului, Pavilionul Marcel Guguianu, menţionăm că sculptorul a donat, încă din 1997, toate lucrările, inclusiv multe dintre obiectele personale folosite în activitatea artistică, Muzeului “Vasile Pârvan”, cu condiţia ca acestea să fie expuse într-un muzeu care să-i poarte numele. Pentru îndeplinirea acestei dorinţe, conducerea muzeului, cu acordul conducerii Consiliului Judeţean Vaslui, care a suportat costurile investiţiei, a decis construirea acestui pavilion expoziţional, ce se remarcă printr-o arhitectură modernă. Pe 28 iunie, deci peste o lună, va fi finalizată cea de-a doua aripă a Pavilionului, care va găzdui alte exponate ale sculptorului, ne-a informat arheologul Mircea Mamalaucă, directorul Muzeului Vasile Pârvan. Va fi prezent şi maestrul, care a promis că va mai dona o serie de lucrări. Acest pavilion şi-ar putea avea locul, cu cinste, în oricare mare oraş cultural al lumii: Paris, Viena, Londra ori New York.

Marcel Guguianu a văzut lumina zilei acum 85 de ani. Şi-a început studiile de sculptură în 1933, la Şcoala de Arte şi Meserii. A fost student al Academiei de Arte Frumoase Bucureşti, elev al profesorului Cornel Medrea. Este profesor de sculptură şi desen, consilier restaurator pentru monumente istorice şi de artă. Este membru permanent al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Activitatea sa se reflectă în opere de sculptură, ansambluri statuare, busturi de bronz şi marmură ale unor scriitori, poeţi, savanţi, actori, amplasate în parcuri, grădini publice, instituţii, teatre şi muzee, în oraşe din România şi din străinătate.

Capodoperele lui Marcel Guguianu sunt expuse în colecţii particulare şi de stat din România, Italia, Canada, Iugoslavia, Danemarca, Olanda, Franţa, Germania, Japonia, Grecia, Statele Unite ale Americii, America de Sud etc. Sculptorul are o galerie în New York şi o Fundaţie care îi poartă numele în Bucureşti.

Citate Marcel Guguianu

“Arta reprezintă echilibrul între creier şi inimă, un echilibru determinat de asimetrii”

“Noi, artiştii, gândim frumosul, şi gândindu-l înfrumuseţăm lumea”

“Imaginea corpului omenesc, înfăptuire atât de armonioasă şi bine echilibrată a naturii va rămâne – şi în opinia mea – aliatul cel mai contestat şi preţuit al artei, în ciuda ofensivei formelor abstracte”

“Sculptura, ca şi muzica, a existat înaintea fiinţelor şi înainte de lume”

“Restaurarea în artele plastice este amputarea originalităţii”

“Arta nu e un sport. Numai în competiţii există victorioşi”

“Spiritualizez materia din mângâieri şi mânuiesc dalta cu sufletul. Dalta mea nu sapă clipele, ci le mângâie”

“Sculptura mea este, în parte, un imn adus femeii”

“Nu am cochetat cu arta. A cocheta ţine de superficie”

Reportaj de Traian BĂDULESCU