Sunt locuri pe care le vizitezi și pe care, după câțiva ani, le uiți. Și sunt locuri care devin parte din viața ta, care te schimbă fără să-ți dai seama și la care simți nevoia să revii mereu.

Pentru mine, Atlantykron este un astfel de loc.

În această vară ajung pentru a 33-a oară pe insula „Inelul de Piatră” (denumit cândva și ”Podul de piatră”, conform unor hărți austriece de la jumătatea secolului XIX), de lângă cetatea Capidava. Am pierdut doar 3 ediții (și primele, pentru că o data  ajuns pentru prima dată aici, în 1993, nu m-am mai oprit). Dacă adun toate zilele petrecute aici de-a lungul timpului, înseamnă că am locuit aproape un an din viața mea pe această insulă. Și, cu fiecare ediție, am înțeles tot mai bine că Atlantykron nu este doar un eveniment. Este o comunitate, o familie și, mai ales, o stare de spirit.

În perioada 31 iulie – 7 august 2026, Academia de Vară Atlantykron revine cu tema „Orizonturi. Dincolo de limite”, într-un moment cu totul special din istoria sa. După 37 de ani de existență a evenimentului Atlantykron, Asociația Atlantykron a fost desemnată oficial Asociație pentru UNESCO pentru mandatul 2026–2029, o recunoaștere care confirmă valoarea unui proiect construit aproape patru decenii prin voluntariat, pasiune și încredere în puterea educației. Nu este doar o distincție simbolică, ci validarea unei idei românești care a demonstrat că dialogul dintre știință, cultură, natură și creativitate poate inspira generații întregi.

Mulți mă întreabă cum aș descrie Atlantykron în câteva cuvinte.

Este imposibil.

Cum poți explica faptul că pe o insulă aproape sălbatică, din mijlocul Dunării, oameni veniți din România, Statele Unite, Franța, India sau Canada discută despre inteligență artificială, explorarea spațiului, biodiversitate, energie, literatură, filosofie și viitorul omenirii? Cum poți descrie atmosfera în care, dimineața, participi la un atelier despre inteligența artificială, după-amiaza asculți o conferință despre hidrogen sau securitate globală, iar seara privești cerul alături de astronomi ori urmărești o teleconferință cu un inginer NASA?

Și toate acestea în mijlocul naturii, printre sălcii, corturi și Dunărea care curge nestingherită, ca și cum ar păzi acest loc aparte.

Atlantykron are darul de a face ca lucrurile aparent incompatibile să conviețuiască firesc. Aici tehnologia nu distruge legătura cu natura, ci o completează. Inteligența artificială este discutată sub cerul liber, iar explorarea spațiului se împletește cu respectul pentru biodiversitate. Este poate cea mai frumoasă demonstrație că viitorul poate fi construit fără să pierdem legătura cu ceea ce suntem.

Ediția din acest an aduce în prim-plan teme care definesc deja lumea în care trăim: inteligența artificială, programul lunar Artemis al NASA, energia hidrogenului, cercetarea exploratorie, biodiversitatea, noile modele de educație, geopolitica și dezvoltarea personală. Participanții vor avea ocazia să dialogheze cu personalități precum cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu, inginerul NASA Ravi Prakash, profesorul Alexandru Mironov, dr. Florin Păun, dr. Florin Munteanu și numeroși cercetători, scriitori și inovatori români și străini. Programul include conferințe, ateliere, lansări de carte, expoziții, observații astronomice și activități dedicate științei, culturii și creativității.

Pentru mine, însă, Atlantykron înseamnă înainte de toate oamenii.

L-am cunoscut aici, în urmă cu peste trei decenii, pe Sorin Repanovici, coordonatorul general al Academiei încă de la începuturile sale și omul fără de care acest proiect nu ar fi existat. Ne leagă o prietenie construită în timp, prin sute de ore petrecute pe insulă, prin bucurii, provocări și ediții organizate aproape împotriva imposibilului.

Puțini își imaginează câtă muncă înseamnă Atlantykron. Cu câteva zile înainte de deschidere, pe insulă nu există aproape nimic. Apoi, datorită unei echipe extraordinare coordonate de Sorin, începe să prindă viață un adevărat oraș al cunoașterii. Se montează corturi, se instalează infrastructura tehnică, conexiunile pentru teleconferințe, sistemele de energie, spațiile pentru conferințe și ateliere. Totul este construit pentru doar opt zile, după care insula revine la liniștea ei de odinioară. De fiecare dată când asist la această transformare, am impresia că particip la un miracol organizatoric.

L-am văzut pe Sorin rezolvând probleme care păreau imposibile, încurajând voluntari, întâmpinând invitați, coordonând echipe și găsind mereu soluții. Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care Atlantykron a rezistat aproape patru decenii: pentru că, dincolo de idei și conferințe, există oameni care cred cu adevărat în acest proiect și care îl construiesc, an de an, cu aceeași pasiune.

În cei 33 de ani petrecuți aici am avut privilegiul să cunosc personalități remarcabile. Alexandru Mironov, unul dintre fondatorii Atlantykron, a rămas același vizionar care a crezut că viitorul trebuie imaginat înainte de a fi construit. Dumitru Dorin Prunariu a adus mereu perspectiva celui care a privit Pământul din spațiu. Ravi Prakash ne-a făcut să înțelegem că Marte și Luna nu mai aparțin doar literaturii SF, ci proiectelor concrete ale omenirii. Florin Munteanu, David Anderson și mulți alți invitați au transformat fiecare ediție într-o lecție despre curajul de a gândi dincolo de limite.

Dar, la fel de importante sunt întâlnirile cu tinerii care vin pentru prima dată pe insulă. Le recunosc imediat privirea. Este aceeași uimire pe care o aveam și eu la început. Îi vezi ascultând fascinați conferințele, punând întrebări, discutând până târziu în noapte despre spațiu, inteligență artificială sau literatură. Peste ani, unii dintre ei vor deveni cercetători, profesori, antreprenori, jurnaliști sau inovatori. Atlantykron are această putere extraordinară: nu oferă doar informații, ci schimbă destine.

Ca jurnalist și specialist în comunicare, am participat la sute de conferințe și evenimente în România și în străinătate. Foarte puține au reușit însă să creeze spiritul pe care îl întâlnești aici. La Atlantykron nu există bariere între lectori și participanți. După conferințe, discuțiile continuă pe malul Dunării, în jurul unui foc de tabără sau sub cerul plin de stele. Acolo se nasc idei, prietenii și proiecte care depășesc cu mult durata unei ediții.

Poate acesta este secretul Atlantykronului.

Nu decorul spectaculos.

Nu lista impresionantă de invitați.

Nu tehnologia.

Ci oamenii.

Oameni care cred că educația nu înseamnă doar manuale, că imaginația este la fel de importantă ca știința și că viitorul se construiește împreună.

Într-o perioadă în care lumea pare tot mai grăbită și mai polarizată, Atlantykron demonstrează că dialogul, curiozitatea și colaborarea rămân cele mai importante resurse ale omenirii. Poate tocmai de aceea recunoașterea UNESCO este atât de importantă. Ea confirmă ceea ce noi, cei care revenim pe insulă de zeci de ani, știam deja: Atlantykron nu este doar un eveniment românesc. Este un model de educație interdisciplinară și un loc în care viitorul se construiește cu răbdare, inteligență și generozitate.

Mâine voi urca din nou în barca ce traversează Dunărea spre „Inelul de Piatră”. Voi regăsi prieteni vechi, voi cunoaște oameni noi și voi avea, ca în fiecare vară, sentimentul că mă întorc într-un loc care m-a format și care continuă să mă inspire.

Există locuri pe care le vizitezi.

Și există locuri care te locuiesc.

Pentru mine, Atlantykron va rămâne întotdeauna unul dintre ele.

Ce înseamnă Atlantykron 2026

Anul 2026 marchează unul dintre cele mai importante momente din istoria Atlantykron. După cum spuneam, după aproape patru decenii de activitate dedicată educației, culturii, dialogului interdisciplinar și promovării cunoașterii, Asociația Atlantykron a fost desemnată oficial Asociație pentru UNESCO pentru mandatul 2026–2029. Distincția a fost acordată în urma procesului național de selecție organizat de Comisia Națională a României pentru UNESCO, care a evaluat impactul proiectelor desfășurate, relevanța lor pentru domeniile de interes UNESCO, respectarea valorilor promovate de această organizație și perspectivele de dezvoltare ale proiectului. Pentru cei care au trăit povestea Atlantykron de-a lungul anilor, această recunoaștere reprezintă mult mai mult decât un titlu onorific. Este confirmarea faptului că un vis născut pe o insulă din mijlocul Dunării a devenit un model de educație alternativă, dialog intercultural și cooperare între generații, apreciat nu doar în România, ci și la nivel internațional. Este dovada că pasiunea, voluntariatul și credința în puterea cunoașterii pot construi, în timp, un proiect cu adevărat remarcabil.

Atlantykron 2026 nu este doar o nouă ediție a unei academii de vară. Este, poate, una dintre cele mai ambițioase ediții din ultimii ani. Tema aleasă – „Orizonturi. Dincolo de limite” – reflectă perfect vremurile pe care le trăim. Suntem într-o perioadă în care inteligența artificială schimbă profesii și industrii întregi, în care omenirea se pregătește să revină pe Lună prin programul Artemis, iar noile surse de energie și marile provocări geopolitice redesenează lumea. Toate aceste subiecte vor fi dezbătute pe insula de la Capidava, într-un dialog deschis între specialiști și participanți.

Printre momentele pe care le aștept cu interes se numără tradiționala teleconferință susținută de Ravi Prakash, inginer al NASA Jet Propulsion Laboratory, colaborator și prieten al Atlantykronului de peste un deceniu. Dacă în urmă cu ani urmăream cu emoție imaginile transmise de roverul Curiosity de pe Marte, astăzi discuțiile se mută către viitoarele misiuni lunare Artemis și către următoarea etapă a explorării spațiului. Pentru mulți dintre tinerii prezenți pe insulă, astfel de întâlniri reprezintă primul contact direct cu oamenii care contribuie efectiv la construirea viitorului explorării cosmice.

La fel de importante sunt conferințele dedicate energiei viitorului. Hidrogenul, energia nucleară, energia eoliană și noile tehnologii de producere și stocare a energiei vor fi prezentate de specialiști recunoscuți. Într-o lume aflată în căutarea unor soluții durabile, Atlantykron își păstrează rolul de spațiu în care marile teme ale viitorului sunt explicate pe înțelesul tuturor, fără senzaționalism și fără prejudecăți.

Un loc aparte îl ocupă inteligența artificială. Dacă în urmă cu câțiva ani AI-ul era privit ca un concept rezervat laboratoarelor și companiilor tehnologice, astăzi el face parte din viața noastră de zi cu zi. La Atlantykron 2026, participanții vor putea înțelege nu doar cum funcționează aceste tehnologii, ci și implicațiile lor etice, sociale și profesionale. Vor exista ateliere dedicate utilizării practice a inteligenței artificiale, creației de imagini și animații cu ajutorul AI și modului în care aceste instrumente pot fi folosite responsabil.

Dar Atlantykron nu înseamnă doar tehnologie. Tocmai acest echilibru îl face unic. În aceeași zi în care poți participa la o dezbatere despre inteligența artificială sau securitatea cibernetică, poți lua parte la ateliere dedicate biodiversității, observațiilor astronomice, literaturii science-fiction, picturii, dezvoltării personale sau supraviețuirii în natură. Insula devine astfel un adevărat laborator interdisciplinar în care știința, cultura și natura nu concurează între ele, ci se completează reciproc.

În fiecare an mă impresionează și diversitatea participanților. Pe aceeași bancă improvizată din amfiteatru poți vedea un elev de liceu, un profesor universitar, un inginer, un scriitor, un artist sau un antreprenor. Atlantykron reușește să creeze ceva tot mai rar în lumea contemporană: dialogul autentic între generații și între domenii aparent diferite. Poate tocmai de aceea, de-a lungul celor 37 de ediții, mii de oameni au revenit pe insulă iar și iar, convinși că aici nu vin doar să învețe, ci și să se redescopere pe ei înșiși.