Turismul şi inteligenţa emoţională

De multe ori ne referim la cuvântul “inteligenţă”, fără să încercăm să creionăm clar ce se află în spatele lui. Sunt mulţi oameni care au învăţat bine în timpul şcolii, au fost « cuminţi » şi la locul lor însă nu au reuşit să realizeze ceea ce şi-au propus în viaţă. Sunt oameni mediocri la… notele obţinute în şcoală, însă creativi sau plini de iniţiativă, care ajung oameni de afaceri, artişti de succes etc. Sunt oameni « bâtă » la matematică şi logică, dar care pot deveni buni artişti plastici, cântăreţi etc.

Ei bine, dacă nu ştiaţi, există mai multe tipuri de inteligenţă. Acestea sunt, potrivit psihologlui Howard Gardner:

1. Inteligenţa lingvistică (capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic).

2. Inteligenţa logico-matematică (capacitatea de a opera cu modele, categorii, relaţii, de a grupa, ordona şi interpreta date).

3. Inteligenţa spaţial- vizuală (capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul reprezentărilor spaţiale şi al imaginii).

4. Inteligenţa muzical-ritmică (capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul ritmului şi melodiei).

5. Inteligenţa corporal-kinestezică (capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul mişcării).

6. Inteligenţa naturalistă (capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse cu ajutorul clasificărilor şi reprezentărilor din mediul înconjurător).

7. Inteligenţa interpersonală (capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea şi interacţiunea cu ceilalţi).

8. Inteligenţa existenţială – O modalitate de cunoaştere.

9. Inteligenţa intrapersonală sau emoţională (capacitatea de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse prin cunoaşterea de sine).

 

Mă voi opri la ultima categorie. Extrem de importantă pentru succesul în viaţă şi pentru alegerile pe care le facem. Inteligenţa emoţională se referă la capacitatea de autocunoaştere, de punere în valoare, de înţelegere a proceselor emoţionale, de concentrare. Cu ajutorul inteligenţei emoţionale ne putem… stăpâni emoţiile. Sau le putem da frâu liber atunci când este cazul. De cele mai multe ori, facem asta după ce am reuşit sau am dus la capăt un proiect, iniţial stăpânindu-ne emoţiile (paradoxal, nu?).

Un adevărat lider puternic sau un om de afaceri de succes au un „IQ” ridicat în domeniul inteligenţei emoţionale. Inteligenţa emoţională este cea care te face să ştii cum să-ţi gestionezi emoţiile şi cum să comunici eficient cu ceilalţi, în aşa fel încât să-ţi îndeplineşti scopurile. De aceea, de multe ori, premianţii au ajuns să lucreze pentru… „nebunii” clasei.

Sunt om de comunicare în turism. Şi realizez, acum, că turismul se leagă cel mai mult de acest tip de inteligenţă. Turismul mai este supranumit „industria viselor”. O dată ce alegem concediul, nimeni nu ne poate reda înapoi timpul. Nicio agenţie de turism nu poate face asta, vă garantez. Poate doar când va fi descoperită maşina timpului…

Agenţii de turism folosesc inteligenţa emoţională atunci când oferă diverse servicii clienţilor lor. De asemenea, sunt intermediari între turişti şi rezidenţii destinaţiei alese. Prin rezidenţi înţelegem atât furnizorii de servicii (hotelieri, chelneri, taximetrişti etc.), cât şi localnicii. Valorile culturale şi etichetele sociale pentru fiecare destinaţie, deci pentru fiecare cultură în parte, sunt esenţiale pentru o cât mai bună relaţie între turişti şi rezidenţi.

Pe de altă parte, turistul poate suferi o dezamăgire atunci când alege o destinaţie, fiind sub puterea unui impuls de moment. Sau dimpotrivă, poate trata orice călătorie drept o experienţă existenţială ori drept o recompensă. Orice călătorie ne poate obosi sau dezamăgi, dacă avem anumite aşteptări „presetate”. Sau, dimpotrivă, orice călătorie ne poate deschide orizonturile, prin interacţiunea cu alte culturi, alţi oameni, respectiv ne poate oferi o mai mare „încredere de sine”.

Mulţi dintre noi călătoresc din plăcere dar şi – să recunoaştem asta – pentru a se lăuda apoi cu locurile văzute. O călătorie ne poate ajuta să devenim altfel, mai comunicativi, mai dezinvolţi. Ne poate ajuta în afaceri, ne poate stimula creaţia, ne poate face mai stăpâni pe sine. Când călătorim, ştim „că nu am trăit degeaba”.

În prezent, afirm cu mare curaj că turismul a devenit o nevoie importantă pentru om. Pentru a ne stăpâni ori dezvolta aceste nevoi, avem… nevoie şi de inteligenţă emoţională.

Am abordat pe scurt acest subiect, însă promit că-l voi dezvolta în cadrul unei conferinţe şi, de ce nu, al unui studiu mai amplu sau al unei cărţi.

Traian Bădulescu, 2013

Un comentariu


  1. Nevoia de „turism” (sau generic, de a calatori) este ceva mai veche. Daca ne referim la cazul particular Romania, aceasta nevoie a fost reprimata multi ani la rand. Acum, pe masura ce barierele au fost inlaturate, pe masura ce accesul la informatie este tot mai facil, incepe sa devina tot mai pregnanta (si prezenta) nevoia de „turism”. Ca motivatia fiecaruia este diferita (lauda, dorinta de cunoastere, interactiune, aventura etc) are mai putina relevanta.

    Pe masura ce se va imbunatati si aspectul economic, fenomenul va deveni tot mai prezent…! Din fericire!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.