Raiul pe pamant sau Pensiunea Lazea

Muntii Apuseni reprezinta una din cele mai frumoase zone de turism rural din Romania. Aici s-au pastrat foarte bine traditiile si ospitalitatea romaneasca. Este o regiune descoperita mai recent, dupa vestitele Bucovina si Maramures. Va redau un articol scris din suflet de un bun prieten de-al meu, cunoscator al Romaniei, care a descoperit recent o pensiune de nota 10 pe Valea Ariesului. Lectura placuta!

Intr-una din zilele de sfarsit de vara ale anului in curs, asa cum ne-am obisnuit, pe nepusa masa, ne-am hotarat sa facem o incursiune pe Valea Ariesului, undeva la o pensiune uitata, retrasa si cat se poate de intima. Am tot cautat pe net si intr-un final, dupa aproape o ora am gasit ce ne-am dorit. O pensiune in comuna Vadul Motilor, dar undeva sus pe munte. Exact ce ne trebuia. Am facut frumos rezervare si … pe-aici ne e drumul

Cum “calatorului ii sade bine cu drumul”, am luat-o pe carari de munte (am zis bine) catre Vadul Motilor. Plecand din Cluj, am apucat DN1 spre Oradea pentru ca la Gilau sa o luam pe 107P spre Belis. Am trecut frumos prin Marisel si cu cativa km inainte de Belis am apucat pe 1R catre localitatea Horea. Drumul a fost absolut superb daca nu luam in considerare faptul ca … o masina de teren era absolut necesara. Oricum, ne-am descurcat si am apucat sa admiram in voie maretia Apusenilor. De la Horea inca putin pe DN75 pana la Vadul Motilor. De la Vadul Motilor se ia drumul catre Poiana Vadului si apoi, pe strada principala se urca catre satul Lazezti, acolo unde era punctul nostru terminus

Initial, am crezut ca am gresit drumul pentru ca nu gaseam indicator catre satul respectiv. Intr-un final, dupa multe eforturi si intrebari in stanga si in dreapta am ajuns la locatia cu pricina si am constatat cu stupoare ca … romanul nu se dezminte. Exista un indicator catre satul Lazesti doar ca, proprietarii unei pensiuni din josul drumului, ca niste buni cetateni ce sunt, au considerat ca este mai nimerit sa indrepte indicatorul catre acel sat in alta directie. Nesimtire e putin spus. Am sa revin si cu numele pensiuni pentru ca … dragii mei, asa ceva nu se face. Nu asa se castiga turistii, asa iti sabotezi propria afacere, dar … sa nu intram in amanunte. Astfel de amanunte pentru alta data. Fiecare primeste exact ce merita.

Important este ca am ajuns in localitatea cu pricina la Pensiunea Lazea, unde facusem si rezervarea. Cladirea, asezata intr-o curba lina, la prima vedere nu spune multe, dar … Raiul incepe abia dupa trecerea pragului. Curtea din fata cu spatiu larg in care se afla toate acareturile unei case cu oameni gospodari.

Imediat langa pensiune, un gratar cu toate cele necesare care te imbia sa-l folosesti; dupa gratar, un podet peste un parau si apoi o minunatie de foisor impodobita cu o sumedenie de flori. Sa nu mai vorbim ca pe langa foisor curge un parau magnific si totul in jur este inconjurat de padure de molid si fag. Gazdele noastre, familia Lazea, oameni de nadejde cum rar mai vezi in zilele noastre.

Imediat cum am intrat pe usa a si venit intrebarea, “ati ajuns bine, v-o fost greu, sunteti obositi, va facem o cafeluta?”, evident cu accentul specific. Nici nu am stiut ce sa raspundem, dar, intr-un final am acceptat sa bem o cafeluta. Am stat putin de vorba si apoi am fost invitati sa ne alegem camera in care sa dormim, ocazie cu care am facut si turul pensiunii.

Cladire foarte bine aranjata si intretinuta, camere mari si curate, unele dintre ele cu Velux prin care se putea admira cu usurinta peisajul din zona.  Ce ne-a surprins foarte tare, am avut pana si internet wireless, nepunand la socoteala conditiile de cazare care puteau rivaliza cu usurinta cu ale unui hotel de 3 stele+. Ne-am ales camera in care sa dormim, la etajul 1 al pensiunii si am coborat in curte. Aici am avut parte de alta surpriza. Gazdele noastre ne-au asteptat, cu paine facuta in cuptor cu lemne, placinte, cozonaci si sarmale. A fost stupoare maxima. Ne asteptam, ca de obicei la un tratament de genul: “asta-i camera, aveti baia aici, daca aveti nevoie de ceva ne spuneti”. Nu pot sa spun decat ca surpriza a fost de proportii. Ce este de remarcat, este ca bucataria pensiunii este pusa la dispozitia turistilor fiind separata de cea in care se gateste in mod normal. Am stat la masa si am povestit cat incape. Repet, niste oameni cu totul si cu totul extraordinari.

Am avut ocazia sa vedem cu ochii nostri ca mancarea de la pensiunea Lazea se face din ferma proprie. Branza cu care am fost serviti, proaspata si naturala, a fost facuta in ziua respectiva. In cazul in care se doreste servirea mesei aici, totul este din ferma proprie, natural, fara adaosuri de toate felurile si cat se poate de gustos.

Dupa ce ne-am delectat papilele gustative cu niste sarmale absolut delicioase am pornit usurel, usurel la o plimbare prin jurul pensiunii. Dincolo de foisor, o padure de molid cu o pajiste mare pe care este amenajat un teren de fotbal. Dupa terenul de fotbal, plin de afine si merisoare. Pe scurt, Raiul pe pamant.

Gazdele noastre, desi ocupate cu treburile gospodariei si-au facut timp sa ne arat imprejurimile si sa ne mai zica una, alta despre locurile respective. Asa ca, dupa masa, se impunea o plimbare, … asta pentru siesta.

Uite asa ne-am vazut plecati in drumetie dupa fragi si mure impreuna cu Mari, sotia lui Marius, gazdele noastre. Am inceput sa urcam incet catre munte, am traversat paraul si am intrat intr-o padure de molid. Afara era destul de cald, dar padurea ne-a imbratisat cu racoarea caracteristica dupa-amiezelor la munte. Imediat ce am mai mers cale de 10 minute am iesit intr-un luminis unde ni s-a deschis in fata o pajiste plina cu afine si merisoare. Evident ca … ne-am luat desertul natural si am pornit mai departe. Tot continuand prin padure am dat si de rugi plini cu mure ce asteptau parca sa fie culese si savurate. Din vorba in vorba am ajuns sa discutam despre noi, despre ce facem si cum facem pentru ca, intr-un final sa avem senzatia ca ne cunoastem de ani de zile si ca ne revedem dupa foarte mult timp. Mai rar asa oameni.

Tot urcand si urcand, am trecut de etajul de molid si am intrat in cel de fag. La final, cand am ajuns sus, pe varf,privelistea asupra apusenilor ne-a taiat respiratia. Se vedea ca in palma Valea Ariesului impreuna cu muntii prin care apa si-a ferestruit drumul. Se vedeau toate satele din imprejurimi. Daca mai punem la socoteala si faptul ca soarele era la “scapatat” se construieste un peisaj mirific. Putini sunt cei care au avut parte de asemenea priveliste, dar fotografiile atasate pot reda mai clar decat cuvintele ce ne-au vazut ochii.

Multumiti de plimbare si cu ganduri mari pentru ziua ce urmeaza am coborat inapoi catre pensiune urmand sa ne luam masa de seara si sa savuram in liniste bucatele facute de gazdele noastre.

A doua zi am plecat catre pestera Scarisoara, subiect pentru alta povestire.  Oricum, dimineata am fost serviti cu o cafea pe care am baut-o in compania gazdelor. Am avut ocazia sa ne mai invartim prin gospodarie ocazie cu care am vazut conditiile in care se face branza si toate mancarurile ce se servesc aici. Am ramas foarte placut impresionati de tot. Sa nu uitam nici de Robi, cainele pensiunii care ne-a insotit pe tot parcursul drumetiilor noastre din zona si nici iepurasii foarte blanzi si jucausi care ne-au incantat dimenetile petrecute la pensiunea Lazea.

La intoarcerea de la Scarisoara am vrut sa sarbatorim sederea noastra la Pensiunea Lazea asa ca, am incins gratarul si discul si impreuna cu Marius, Mari si cei 3 copii “am pus” de un gratar cu cartofi prajiti. Evident, nelipsita bere a fost pusa la rece in frigiderul pus la dispozitie chiar de natura. Avand in vedere ca paraul trecea pe langa noi era chiar pacat sa nu ne folosim de racoarea lui pentru a raci cateva cutii cu bere.

Dupa distractia si bancurile de rigoare de la gratar am servit masa in salonul destinat pentru asa ceva din cadrul pensiunii. Evident ca si aici au continuat povestile si voia buna.

Deja ne gandeam cu tristete ca urmatoarea zi trebuia sa plecam de pe aceste meleaguri de vis unde gazdele noastre au facut tot posibilul pentru a ne simti ca niste adevarati imparati.

Pentru cei interesati, Pensiunea Lazea se afla la o distanta de 4,5 km de centrul localitatii Vadul Motilor, pe Valea Ariesului. Din centrul localitatii, se face un drum catre localitatea Poiana Vadului. Dupa ce s-a intrat pe acest drum, la aproximativ 500 m exista un drum cu piatra batuta ce urca prin padure. La inceputul acestui drum exista un indicator pe fond galben pe care scrie “Lazesti”. De la acest indicator mai sunt aproximativ 4 km pana la Pensiunea Lazea. Se ajunge foarte usor si este imposibil de ratat pensiunea. Se afla in penultima curba inainte de a se termina drumul cu piatra batuta. Este adevarat, drumul nu este asfaltat, dar este practicabil tot timpul anului cu orice tip de masina. Iarna, drumul se deszapezeste la fiecare doua zile sau in fiecare zi daca ninge abundent. Este bine de retinut ca iarna drumul este mult mai usor pentru ca toate gropile se astupa cu zapada tasata.

Daca vreti sa va petreceti un sejur de vis sau un sfarsit de saptamana de neuitat, va recomandam cu toata caldura Pensiunea Lazea. Un loc unde este imposibil sa nu te simti bine.

Datele de contact ale pensiunii sunt urmatoarele:

Mari sau Marius Lazea: +4 0258 778 578.

Sa aveti drum bun!

M&L

Bookmark the permalink.

One Response to Raiul pe pamant sau Pensiunea Lazea

  1. Uite asa ne-am vazut plecati in drumetie dupa fragi si mure impreuna cu Mari, sotia lui Marius, gazdele noastre. Am inceput sa urcam incet catre munte, am traversat paraul si am intrat intr-o padure de molid. Afara era destul de cald, dar padurea ne-a imbratisat cu racoarea caracteristica dupa-amiezelor la munte. Imediat ce am mai mers cale de 10 minute am iesit intr-un luminis unde ni s-a deschis in fata o pajiste plina cu afine si merisoare. Evident ca … ne-am luat desertul natural si am pornit mai departe. Tot continuand prin padure am dat si de rugi plini cu mure ce asteptau parca sa fie culese si savurate. Din vorba in vorba am ajuns sa discutam despre noi, despre ce facem si cum facem pentru ca, intr-un final sa avem senzatia ca ne cunoastem de ani de zile si ca ne revedem dupa foarte mult timp. Mai rar asa oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.