Grecia, Spania, Franţa, Austria, Turcia… Ce au în comun toate aceste ţări? Trăiesc din turism sau, oricum, o mare parte a Produsului Intern Brut (PIB) le este asigurat de „industria viselor”. Din urmă vin puternic vecinii noştri Ungaria şi Bulgaria. La fel şi Croaţia sau Muntenegru. Până şi Albania a început să-şi dezvolte turismul de Litoral (acum 5 ani, scriam în acest sens un articol pe blog-ul meu de pe dailybusiness, intitulat „Atenţie la Albania!”).

De exemplu, turismul contribuie cu circa 5,6% la PIB-ul Greciei, impactul asupra economiei fiind de 15,8%, la cel al Croaţiei, cu 5,1% (în 2011), impactul asupra economiei fiind de 12,8%, iar la cel al Bulgariei cu 4,3%, impactul asupra economiei fiind de 14,9%.

Care este situaţia la noi? Aportul turismului la PIB nu depăşeşte, de ani de zile, 2%. Potrivit Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor, aportul turismului la PIB este, pentru 2011, de 1,9%. În ritmul estimat de această prestigioasă organizaţie internaţională, până în 2021 putem ajunge la 2,4% din PIB. Este drept, contribuţia directă, dar şi indirectă a turismului asupra economiei naţionale se ridică la 4,5% din PIB. Un impact în medie de 3 ori mai mic, faţă de cel din ţările vecine, amintit mai sus. Turismul a generat, în 2011, 239.000 de locuri de muncă. Turismul a generat, în 2011, 3,3% din exporturi.
Într-un top al Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor, referitor la performanţa în turism, ne situăm pe locul 67 la aportul turismului în PIB, pe locul 170 la contribuţia turismului la economia naţională (deci, un loc total neperformant) dar pe locul 16 la capitolul previziuni de creştere. Deci, stăm slab dar există speranţe…
Primim, anual, circa 6-7 milioane de VIZITATORI. Repet, vizitatori. Deci cei care au trecut graniţele României, inclusiv au tranzitat-o. Anul trecut, potrivit Institutului National de Statistica (INS), peste 1,5 milioane de străini au consumat nopţi de cazare, o creştere de 16% faţă de 2010 şi o revenire faţă de perioada ante-criză. Această este cifra care ne indică numărul real al turiştilor străini. Dintre acestia, 60-70% sunt de business sau veniţi pentru diverse evenimente, nu de leisure.

Turismul românesc s-a dezvoltat în ultimii 10 ani, dar trebuie să ţinem cont că el a crescut mai ales raportat la outgoing (pleările din ţară) şi turism intern (concediile românilor în ţară). Outgoing-ul înseamnă de fapt IMPORT de servicii. Noi, românii, importăm turism sau îl vindem la noi în ţară. Însă nu suntem (încă) în stare să ne exportăm propria industrie turistică şi – practic – imaginea ţării.

Incoming-ul, exportul de servicii, deci aducerea de turişti străini în România, creşte, este o realitate, dar extrem de puţin. Mult sub outgoing sau turism intern. Nu văd nimic rău în faptul că românii pleacă peste hotare sau petrec vacanţele în propria ţară. Ideea e cum reuşim să-i aducem pe alţii să vadă România şi să lase aici BANI. Pentru că aici avem o problemă: atât potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT), cât şi alte Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor, România se află pe unul din ultimele locuri într-un top al destinaţiilor cu potenţial turistic, la capitolul încasări din turism pe cap de locuitor.

Deci nu ştim să scoatem banii din buzunar străinilor. Când spun asta nu mă refer la „tunuri” cu preţuri mari şi la mentalitatea perdantă, de genul „îl prind, îl jecmănesc acum şi mai vedem apoi, treaba lui dacă nu mai vine”, deşi este încă o realitate. Ci mă refer la o strategie coerentă de dezvoltare a entertainment-ului, a industriei de suveniruri etc. Avem un brand turistic, ceea ce este foarte bine. Până acum nu am avut o strategie de brand. Însă, turiştii care văd reclamele României pe CNN şi alte posturi TV sau în presa internaţională, doresc să ştie de la ce agenţie de turism parteneră pot cumpăra destinaţia România. Iar o dată veniţi la noi, trebuie să aibă pe ce lăsa banii.

Exportul de servicii are avantaje multiple. În primul rând, beneficiem de 7 miliarde de potenţiali turişti care pot veni aici, pe când cifra românilor care consumă turism nu are cum să depăşească 22 de milioane. E drept, trebuie dezvoltată infrastructura, calitatea serviciilor… Avem nevoie de traininguri, de zâmbete „pe bune” şi de implicarea la unison şi coerentă a statului şi a agenţilor privaţi.

Românii sunt, ca turişti, din ce în ce mai preferaţi de către greci, austrieci, turci, spanioli etc. Deoarece, în pofida crizei, în afară de preţul de bază al pachetului turistic, cheltuiesc mulţi bani peste, pentru cumpărături, suveniruri, circuite opţionale, restaurante, baruri etc.

Oare de ce nu ştim să-i facem, la rândul nostru, pe alţii să lase bani la noi? Şi nu la recepţie sau la restaurantul hotelului, ci în magazine, după suveniruri, în baruri, în restaurante tradiţionale, pe munte sau pe mare… Sau oriunde găsim o piatră cu legendă în spate, aşa cum fac grecii.

În următorul articol dedicat incoming-ului, o să analizez principalele impedimente care ne stau în cale. Concluziile la care am ajuns au rezultat în urma discuţiilor atât cu operatori turistici, cât şi cu turişti străini. Apropo, merită menţionat că gradul de satisfacţie al străinilor la finalul unui sejur în România se situează mult peste nivelul aşteptărilor. E drept, au şi aşteptări mici. Deci, românul este încă ospitalier, dar nu ştie să facă din turism un business.

Text & foto: Traian Bădulescu