Nevoia unui „Pod de flori”… turistic

Vă redau un reportaj despre al doilea oraş ca mărime în care se vorbeşte româna, Chişinău, scris de mine în 2008. De atunci, acolo s-a schimbat situaţia politică şi au mai crescut preţurile. Căci şi ei se îndreaptă, pas cu pas, spre Vest. În rest, farmecul oraşului rămâne acelaşi şi vă recomand din suflet să-l vizitaţi. O să merite !

Un oraş activ dar în acelaşi timp liniştit, dacă îl comparăm cu Bucureştiul. Un oraş sigur, cu oameni ospitalieri şi primitori, indiferent de percepţiile create în România. Un oraş unde auzi vorbindu-se româneşte pe străzi, indiferent de ce s-ar crede aici, în cealaltă Capitală românească. O capitală europeană, o capitală a celui de-al doilea stat românesc, Republica Moldova. Cu aproape 800.000 de locuitori, dar neoficial peste un milion, Chişinăul este cel de-al doilea oraş cu populaţie română din lume.

Un oraş care are toate şansele de a se dezvolta turistic, atât pe partea de afaceri, cât şi pe cea de leisure. Dacă mergi acum în Chişinău, vei rămâne surprins de cât de mult se construieşte. Apar blocuri de locuinţe, dar mai ales centre de afaceri şi hoteluri noi. Oraşul împărţit în două de râul Bîc este un important centru cultural şi o experienţă care merită trăită de orice român, care măcar o dată în viaţă trebuie să ajungă aici.

Ca cetăţean român, se intră foarte uşor în Republica Moldova. E nevoie doar de paşaport (culmea hazardului istoric, totuşi, pentru Uniunea Europeană intrăm cu buletinul iar în Moldova pe bază de paşaport, ca să nu mai vorbim de greutatea cu care intră cetăţenii moldoveni în România, acum având nevoie de viză). Din Bucureşti până la Chişinău, cu tot cu trecerea vămii (cea mai ciudată vamă, unde vameşii de ambele părţi vorbesc aceeaşi limbă…), faci circa 6-7 ore cu automobilul, 9 ore cu autocarul şi 13 ore cu trenul (dar aici este problema diferenţei de ecartament dintre România şi Republica Moldova).

Este drept, în Chişinău există influenţă rusească şi auzi vorbindu-se şi în rusă. Însă oraşul are suflet românesc. În aceeaşi măsură auzi vorbindu-se în maghiară în Cluj sau în Satu Mare. Inima rămânând tot românească… Până la urmă, asta e realitatea istorică, vestul României a fost influenţat de maghiari şi germanici, iar estul, de slavi.

Cred că ar trebui ca şi noi, românii din România, să vizităm Republica Moldova. Ar fi un pas important pentru comunicare. Şi un nou pod de flori, de data aceasta turistic.

O dată ajuns în Chişinău, vei rămâne surprins de structura eficientă a oraşului. Nu prea ai cum să te rătăceşti. Străzile, destul de largi, sunt perpendiculare una pe alta, departe de haosul balcanic al Bucureştiului. Artera principală e Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar de-a lungul acesteia găseşti majoritatea instituţiilor importante. Palatul Prezidenţial şi Palatul Parlamentului, aflate faţă în faţă, Palatul Guvernului, Primăria Municipiului Chişinău. Vei putea admira, pe fiecare clădire, cum este arborat tricolorul, identic celui românesc, însă cu stema Moldovei în plus. Aici se află şi statuia domnitorului Ştefan cel Mare, cea mai mare personalitate istorică a Republicii Moldova, care a fost declarat, pe postul naţional de televiziune din România, în urma unei emisiuni-maraton, drept „cel mai mare dintre români”. În faţa monumentului, situat la intrarea într-un părculeţ, se află cel mai important loc de întâlnire. Aşa cum ar fi la noi cel cunoscut cu numele de „La ceas”, la Universitate (deşi ceasul nu mai e de mult…).

Peste drum de monument se află Arcul de Triumf (mult mai mic decât cel din Bucureşti, dar şi mult mai accesibil turiştilor) şi Catedrala Mitropolitană, în faţa căreia este, de asemenea, un parc elegant, liniştit, atracţie pentru porumbei… Tot pe acest bulevard se află Librăria „Mihai Eminescu” şi magazinele de desfacere „Cricova” şi „Bucuria” (o renumită fabrică de ciocolate şi dulciuri).

Nu o să vă pomenesc ani, cifre, nu o să pomenesc de istoria oraşului. Vă redau doar percepţia unui turist aflat în capitala Republicii Moldova. Las impresiile mele şi mai ales pozele să-şi spună cuvântul.

Chişinăul este un oraş plin de paradoxuri. Societatea din Moldova se îndreaptă spre capitalism şi, teoretic, şi spre Europa. Apar din ce în ce mai multe firme, companii străine, dar la putere se află un… partid comunist (nota bene – între timp, partidul comunist a ajuns în opoziţie). Găseşti centre moderne de afaceri, dar există, undeva, şi o statuie a lui Lenin, unde autorităţile încă depun flori… Straniu, nu? Pentru un străin, este ceva parcă desprins din trecut… Mai găseşti încă monumente dedicate Armatei sovietice, dar şi statuia lui Eminescu – poet naţional atât al României, cât şi al Republicii Moldova, moldovean din judeţul Botoşani, cel care a scris, printre altele, „De la Nistru pân’ la Tisa, tot românul plânsu-mi-sa”.

Paradoxal, deşi sistemul este acuzat de corupţie iar Occidentul încă suspectează conducerea Moldovei de practici nedemocratice, pe străzile Chişinăului, cel puţin ca turist, te simţi liber, lipsit de orice ameninţare. Pentru că, repet, moldoveanul este foarte prietenos şi ospitalier. Adeseori vei vedea gardieni şi poliţişti, ceea ce nu e rău, înseamnă că beneficiezi de siguranţă, mai ales noaptea.

Dacă în anumite localuri sau mai ales în magazine şi la chioşcurile de ziare ţi se vorbeşte în rusă, nu te lăsa intimidat, continuă să vorbeşti în româneşte, te vor înţelege…

În Chişinău se construieşte un Marriott şi, în acelaşi timp, poţi vizita un superb parc unde se află Memorialul dedicat… eroilor eliberatori sovietici. V-am mai prevenit, acest oraş are multe paradoxuri. La acest monument se află mereu soldaţi, schimbarea gărzii oferind un spectacol interesant. Am prins un astfel de eveniment, alături de un grup de şcolari. Paradoxal, mai ales fetiţele imitau cu amuzament paşii de defilare exagerat de înalţi, în stil sovietic, făcuţi de soldaţi. Amintesc că în Republica Moldova, armata are stilul rusesc de uniforme şi de defilare, ceea ce poate părea „exotic” pentru un vizitator din România.

Tot în acelaşi parc, dar mai în spate, se află un monument dedicat eroilor din războiul din 1992, din Transnistria. Ciudată şi nefirească alăturare…

Dacă vrei să mănânci sau să bei ceva în Chişinău, ai o mulţime de oportunităţi. Şi reţineţi că preţurile sunt aici cam la jumătate faţă de cele practicate în Bucureşti (un oraş, de altfel, din ce în ce mai scump, mi-o spun şi prieteni germani). Există o reţea autohtonă de pizzerii aşa cum nu aţi văzut în Bucureşti – Andy’s Pizza – şi sunt cu zecile doar în Chişinău! Fiecare pizzerie „Andy’s” este decorată cu bun gust şi are o anumită temă, reflectată în special pe tablouri. Apoi, există „Aero Cafe”, un local aflat într-un pasaj deasupra unei artere. Pentru specialităţi româneşti, vă recomandăm restaurantele „La Taifas” şi „Popasul Dacilor”. Dacă doriţi un local unde veţi bea bere ca în Germania şi mânca exact ca la mama acasă… recomandăm „Beer House”. Apoi nu rataţi vinurile bune… Pentru că Moldova este patria vinurilor. Recomandăm Mileştii Mici, Purcari şi Cricova. Dacă e să oferim preţuri, consumaţia pentru o persoană, într-un restaurant, variază între 100 şi 250 de lei moldoveneşti. Menţionăm că paritatea între leul românesc nou şi cel moldovenesc este de 1 la 5. O sticlă de vin costă de la 70 de lei Md până la 200-300, dacă e de colecţie. În supermarket puteţi cumpăra vinuri de Cricova, vechi de 15-25 de ani, cu 150-300 de lei! Moldoveneşti, deci e foarte avantajos!

Taxiurile sunt de asemenea foarte ieftine, cam la jumătate de preţ faţă de Bucureşti. De obicei, taximetristul îţi spune cât de costă drumul şi nu pune aparatul de taxat. Dar nici nu are rost. Un  drum mediu costă între 20 şi 30 de lei Md, iar unul mare, de la un capăt la altul al oraşului nu are cum să depăşească 60 de lei Md. Şi interesant e că nu se lasă bacşiş. Oricum, în Moldova cultura bacşişului este mult mai puţin dezvoltată decât în Bucureşti. La taxi centralistele vorbesc şi preiau comenzile în rusă dar, încă o dată, vorbiţi în română, veţi fi înţeles peste tot!

Pentru cazare în Chişinău există o mulţime de oportunităţi. Apartamentele în regim hotelier costă de la 10-15 de euro pe noapte până la 30, dar există şi hoteluri mai scumpe, de 3 şi 4 stele. Dacă vreţi cazare rezonabilă la hoteluri, puteţi alege „Naţional” (3 stele). Alte hoteluri de clasă: „Codru”, „Leogrand”, pe moment cel mai bun hotel al municipiului, „Flowers”, „Jolly Alon”, „Budapest”, „Club Royal Parc (de 4 stele) şi „Zimbru” (de 3 stele). La 4 stele, preţurile variază de la 50 la 180-200 de euro pe noapte (interesant e că hoteluri precum „Codru” încă practică preţuri diferenţiate, tarifele pentru cetăţenii Republicii Moldova, dar şi pentru cei români şi din spaţiul CSI fiind mai mici cu circa 50-60% mai mici decât pentru ceilalţi). Pentru 3 stele, preţurile variază între 25 şi 50 de euro pe noapte. Am remarcat „Vila Verde”, o nouă structură de cazare de 3 stele dar cu servicii de 4, situată într-o zonă rezidenţială din nordul Chişinăului.

Ar mai fi de spus că municipiul este împărţit, ca şi Bucureştiul, în sectoare. Ele sunt 5 dar au şi nume: Centru, Ciocana, Rîşcani, Buiucani şi Botanica.

TRANSPORT

Din păcate, în prezent, nici o companie de transport rutier din România nu operează către Chişinău, toate fiind din Republica Moldova. Dacă nu doriţi să mergeţi cu automobilul, aflaţi că există autocare din Bucureşti către Chişinău care pornesc din Autogara Filaret şi din parcarea de lângă Gara de Nord (Calea Griviţei), zilnic, la orele 20.00, 21.00 etc. Preţul unui bilet dus este 55 de RON. Pentru a nu risca, este bine să vă faceţi rezervare cu 2-3 zile înainte. De asemenea, mai sunt microbuze, care pornesc, de asemenea, atât de lângă Gara de Nord, cât şi de la Autogara Filaret.

În fiecare seară, la orele 19.10, din Gara de Nord pleacă Trenul Prieteniei, care ajunge la 8.45 dimineaţa în Chişinău.

Cea mai scumpă, dar şi cea mai rapidă modalitate de transport este cea cu avionul, zborul durând circa o oră. Compania naţională TAROM efectuează 13 zboruri săptămânale Bucureşti – Chişinău, cu aparate ATR-42, în code share cu Air Moldova (care are aparate Embraer EMB-120). Alte informaţii pe www.tarom.ro.

Pentru românii din vestul ţării, compania Carpatair efectuează zboruri zilnice cu excepţia duminicii pe ruta Timişoara-Chişinău. Zborul durează circa 80 de minute. Alte informaţii pe www.carpatair.ro.

Reportaj de Traian BĂDULESCU

Mai jos vă postez un comentariu primit în urma acestui articol, pe site-ul www.romanism.ro

Iuliana a spus: On 15 decembrie 2008

 

Republica Moldova ce cunoscut imi suna,e casa mea.ce ma deranjeaza in Bucuresti este gandirea pe care o au multi romani,cei care dau dovada de parsivitate si lasitate,spre deosebire de unii,basarabenii sunt mai mult oameni simpli.Modestia si prietenia de care dau dovada romanii din Rep.Moldova au mostenit-o de la aceeasi stramosi doar ca in Moldova aceasta marinimie s-a pastrat.Recunosc,Bucurestiul mi-a oferit mai multe sanse de a ajunge cineva in viata,si sper ca acei tineri care inca locuiesc in Chisinau sa-si impuna parerea asupra intrarii in Uniunea Europeana,si macar generatia care urmeaza sa se bucure de o tara libera din toate punctele de vedere.mi-a placut mult articolul dumneavoastra si imi pare bine ca mai exista oameni care ne considera romani.