RÂŞNOV, O REVELAŢIE MEDIEVALĂ

Oraşul „Trandafir”, o surpriză pentru orice turist

România are multe localităţi, cât de cât cunoscute, dar totuşi Cenuşărese. Încă. Turismul autohton nu înseamnă doar Litoralul Mării Negre sau Valea Prahovei. Ci şi turism rural. Pe de altă parte, turismul rural nu înseamnă doar Bran-Moeciu, Maramureş sau Bucovina.
Am rămas încântat de potenţialul turistic al orăşelului Râşnov. Deşi trecusem de multe ori cu maşina prin el, în drum spre Bran, nu mă oprisem niciodată aici. Localitatea oferă două atracţii majore: cetatea medievală şi pensiunile rurale.
Ambele atracţii oferă surprize. Cetatea a început să fie restaurată de un investitor italian, iar o parte din pensiuni sunt amenajate pe structura unor vechi case săseşti.

Cum se ajunge

Accesul spre Râşnov, dinspre Braşov, se face pe DN73: Braşov – Câmpulung Muscel şi este posibil şi cu mijloace de transport în comun (autobuze şi tren), cu plecare din Braşov pe ruta Braşov – Râşnov – Bran – Câmpulung Muscel, respectiv Braşov – Râşnov – Zărneşti. De asemenea din direcţia Bucureşti, prin Pârâul Rece, accesul se face pe DN73A: Bucureşti – Predeal – Pârâul Rece – Râşnov.

La început au fost teutonii

Deşi este un oraş industrial, Râşnov oferă, mai ales în centru, multe case vechi, în stil săsesc. Ar merita efortul restaurării tuturor clădirilor. Râşnov poate fi un altfel de destinaţie turistică verde. Dacă în zona Bran-Moieciu majoritatea pensiunilor sunt noi, atuul Râşnovului ar putea fi tocmai introducerea în circuit a vechilor case săseşti.
Prima atestare documentară a Râşnovului medieval apare în anul 1331, sub numele de Rosnou. În cronicile şi documentele vechi, Râşnovul mai apare sub formele ,,Rosnow” (1343), ,,Rasnow” (1377), ,,Rosinov” (1377), ,,villa Rosarum” (1388), ,,Rosenau”, ,,Rozsnyo” şi ,,Râjnov”.
Rădăcina toponimului pare a fi cuvântul ,,roz”, care înseamnă ,,trandafir”, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană. De altfel, încă din Evul Mediu, trandafirul a fost ales emblema aşezării.
Istoriografia săsească romantică susţine că cetatea Râşnovului a fost ridicată de cavalerii teutoni în secolul al XIII-lea şi că aşezarea de la poalele cetăţii a fost întemeiată de coloniştii saxoni aduşi de cruciaţii germani în Ţara Bârsei. Deoarece multe din toponimele germane din Ţara Bârsei (Halchiu – Heldsdorf, Braşov – Kronen, Sânpetru – Petersberg, Ghimbav -Weidenbach, Harman – Honigberg, Râşnov – Rosenau) sunt similare cu cele din împrejurimile posesiunii de la Koblenz a ordinului cavalerilor teutoni, se pare că o parte din coloniştii germani ai Ţării Bârsei proveneau din regiunea respectivă. Astfel, ,,Rosenau” poate fi o amintire a originii primilor colonişti germani, veniţi la Râşnov tocmai de pe malul stâng al Rinului.

O cetate care nu s-a predat niciodată

Ridicată în aceeaşi perioadă cu cetatea ţărănească Prejmer, pe câmpia netedă a Bârsei, Cetatea Râşnov este amintită prima oară în documentele anului 1355. Este cea mai mare cetate ţărănească din sudul şi sud estul Transilvaniei. În secolele următoare este refăcută şi consolidată în mai multe rânduri. Între zidurile cetăţii şi-au găsit adăpost trupele lui Mihai Viteazul, care s-a oprit aici după înfrângerea de la Miraslău (1600). Domnul a aşteptat la Râşnov să-i sosească din Ţara Românească întăririle necesare refacerii armatei sale.
Cetatea este situată pe drumul de veche tradiţie Braşov – Rucăr – Câmpulung Muscel, ce lega Transilvania de Ţara Românească. Ea a făcut faţă multor asedii. O singură dată luptătorii ei au trebuit să deschidă porţile, în 1612, dar asta din cauza lipsei de apă.
După cum aminteam, cetatea a fost preluată din anul 2001 de un investitor italian, Alberto Drera, care doreşte să o transforme într-un obiectiv turistic foarte atractiv. Şi se pare că reuşeşte acest lucru cu succes. Cetatea Râşnov este în prezent bine întreţinută. Poţi găsi mai multe magazine de suveniruri iar permanent se aude o muzică ambientală adecvată. În interiorul cetăţii există chiar şi un mic restaurant, „Taverna”. Programul de vizitare este generos: între 8 dimineaţa şi 8 seara. Se vede că este o investiţie italiană şi se vede că aici vin deja mai mulţi turişti străini decât români. Din păcate, majoritatea muzeelor şi cetăţilor au, la noi, un program ceva mai restrâns.
Revenind la Râşnov, pot spune că această cetate, deşi încă nu a fost total restaurată, se ridică la nivelul unei cetăţi dintr-o ţară occidentală. Din păcate, am remarcat lipsa multor suveniruri personalizate. Decât să găsesc căni sau tricouri cu Dracula, Castelul Peleş sau Bran, aş prefera ca acestea să fie cu Râşnov.
Nota zece pentru căsuţele în pantă, cu flori multicolore la ferestre, pereţii spoiţi cu pământ şi decoraţi artistic cu obiecte de uz ţărănesc, străduţele încadrate de care, sănii de lemn, un jug cu lanţuri de “priponit” iobagii. Nimic nu arată a butaforie, materialele sunt foarte realiste şi inspiră trecutul. Recent am fost în Portugalia, am vizitat un castel medieval. Zidurile arătau foarte bine la distanţă. Şi când m-am apropiat, am observat că erau din… carton! Ar fi excelent dacă agenţiile de turism specializate pe incoming ar promova mai agresiv un circuit al cetăţilor medievale săseşti din Transilvania. Râşnovul ar putea fi punctul de pornire, după vizitarea Braşovului.

Foto & text – Traian Bădulescu, 2007

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *