Chiar aşa: ce am face dacă am afla că mai avem de trăit o lună? Am îndrăzni mai multe sau am fi total deprimaţi şi ne-am retrage într-o cuşcă, înconjuraţi de nepăsare? Am trăi restul vieţii în excese şi răzbunări sau am încerca să facem ceea ce nu am reuşit până acum, în sensul bun?
Cred că majoritatea oamenilor, într-o astfel de situaţie, ar încerca să facă la maxim lucruri pozitive. Să ducă până la capăt proiecte nefinalizate, să facă mărturisiri, să fie mai buni. Pentru a rămâne ceva frumos în urma lor. Cei care ar proceda altfel… degeaba au trecut prin lumea asta. Dar vă garantez că puţini vor face altfel.
Era un film de succes al anilor ‘ 50, “Ultimul Ţărm”. Locuitorii Australiei ştiau că sunt singurii supravieţuitori, în urma unui război nuclear devastator. Dar norul radioactiv urma să vină şi peste ei. Aşa că, şi-au trăit viaţa, cât au mai avut timp. Dar vedeţi, acolo era vorba despre sfârşitul lumii, nimeni nu mai avea ce să lase cuiva. Filmul transmite totuşi un puternic sentiment de solidaritate, chiar şi în faţa sfârşitului lumii.
Ce am face dacă am afla această veste cruntă? Eu cred că:
-Ne-am suna prietenii apropiaţi, am spune „te iubesc” părinţilor şi celor apropiaţi
– Am îndrăzni să realizăm proiecte la care visam şi le tot amânam. Am scrie cartea pe care doream să o scriem, am picta tabloul pe care doream să îl pictăm, am face investiţia pe care doream să o facem în ceva anume
– Am da mai multe telefoane. Există o vorbă veche, atribuită chiar lui Iisus: „Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide”. Ceea ce, ca să fim oneşti, majoritatea nu o facem. Aşa cum nu mai ştim să iubim cu adevărat. Într-o astfel de situaţie am cere mult mai mult, cu curaj, în sensul pozitiv.
– Dacă am avea în spate o familie, am îndrăzni să cerem ceea ce ni se cuvine, pentru a lăsa ceva urmaşilor. Inclusiv dacă aveam de încasat bani, dacă puteam oferi ceva şi primi la rândul nostru, şi tot amânam…
– Nu am mai avea emoţii în a cere ceva, în general
– Am şti să şi refuzăm atunci când este cazul. Să nu uităm: timpul nostru este limitat!
– Am călători unde doream. Dacă nu avem bani, vă garantez că am face rost!
– Am deveni mult mai creativi. Cu toţii dorim să lăsăm ceva în urmă după ce dispărem fizic.
– Am deveni, clar, mai buni! Înainte dispariţiei fizice, ne cuprinde un sentiment mistic de a face bine, devenim, majoritatea dintre noi, mult mai spirituali.
– Având zile puţine la dispoziţie, am deveni mult mai programaţi şi mai organizaţi. Ne-am întâlni cu cine contează în viaţă, am face doar ceea ce contează. Nu am mai irosi un minut.
În concluzie, am şti să oferim şi să cerem, am face tot ce ne dorim în sensul bun, am avea un curaj mult mai mare, am fi mai deschişi, am şti să iubim cu adevărat, am fi recunoscători pentru ce am primit, am primi mai mult! Pe scurt, am ACŢIONA. Nu am mai privi atât la TV ci ne-am face noi o viaţă frumoasă, ca la televizor, pe care ar privi-o alţii.
Atunci… De ce nu o facem oricum, chiar dacă suntem bine sănătoşi şi ştim că avem o viaţă frumoasă în faţă? Haideţi să ne propunem să ACŢIONĂM mereu ca şi cum am mai avea puţin de trăit, şi vom trăi mult şi mai ales bine…
Traian Bădulescu, 2012
Legătură permanentă
Da, e o idee frumoasa. De ce nu o facem oricum? Poate pentru ca in actiunile noastre de acum vrem sa tinem cont si de ce-o sa fie la anul sau peste 10 ani. Daca as sti ca mai am doar o luna, clar n-as mai plati nicio factura, nici ratele la banci, as da toti banii pe bucurii pe termen scurt. Ori daca as face asta in conditiile in care mai am o gramada de ani de trait si de platit credite, as ramane fara casa inainte sa raman fara zile.
In orice caz, sunt destule lucruri din lista ta pe care le-am putea face, chiar daca nu suntem pe moarte.
Legătură permanentă
Daca am sti ca mai avem de trait o luna, si am avea familie, urmasi, crede-ma ca ne-am gandi ce le lasam si peste 10 ani. Inclusiv ratele la banci, credite etc. – nu cred ca ne-ar placea sa le lasam mostenire. Daca am fi singuri pe lumea da, am uitat de ele in ultima luna.
Esenta articolului este tocmai asta: sa actionam ca si cum am mai avea de trait o luna dar de fapt vom mai trai mult timp. Daca ai rate la banci, chiar ca ar fi bine sa actionezi ca si cum ai mai avea de trait o luna. Adica: hai sa fac rost de bani cu curaj si sa nu mai aman sa dau telefoane, sa propun ceva. Noi tot amanam rezolvarea unor solutii. Daca gandesti ca mai ai de trait o luna (si doar gandesti asta), faci rost de bani pentru a achita toate ratele, pentru a scapa de sclavia lor. Ideea mea este opusul celor spuse de tine. Daca ai mai avea de trait o luna, ai ACTIONA cu mult mai mult curaj, chiar nelimitat…
Legătură permanentă
De exemplu, eu am un mic business. In situatia expusa de mine, as face mult mai multe contracte, cu care as achita mult mai multe. As propune si cere in 1000 de parti. Si sigur as reusi. Ceea ce nu o fac si nu o facem cand gandim ca avem in fata timp nelimitat. Paradoxal, iarasi, daca am mai avea de trait o luna am fi foarte planificati. Altfel, nu reusim sa ne planificam viata nici pe un an, dar pe 10…
Legătură permanentă
In situatia in care sunt eu,,,nu conteaza prea mult asta,,,fac in asa fel incat sa nu ma uit la ceas,la data din calendar,ci doar sa ma bucur de fiecare lucru frumos care mi se intampla,,,pana la urma eu cred ca nu conteaza anii din viata ,ci viata din anii unui om.
Se vede totul sub un alt fel ,se simte totul intr-un alt fel ,atunci cand stii ca mai ai putin de trait,doresc sa nu fi-ti niciodata pusi in asemenea situatie,insa vreau doar sa spun viata e frumoasa,,,chiar daca de cele mai multe ori nu-i cum o dorim noi!
Iubiti viata sunt sanse reale sa va iubeasca si ea pe voi!