Mănăstirea Bârsana este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Bârsana, judeţul Maramureş. Primele atestări documentare ce fac referire la Mănăstirea Bârsana datează din 1390; într-un document din 21 iulie 1390, referitor la propietăţile familiei voievodale Dragoş, este menţionat un drum care se bifurcă, conducând pe un braţ în satul Bârsana, iar pe celălalt la mănăstire.
Într-un act de proprietate, din 6 noiembrie 1405, se menţionează un „câmp al mănăstirii”. Alte menţiuni referitoare la mănăstire sunt descoperite în acte de proprietate ale familiei voievodale Dragoş, între anii 1408 şi 1480, ultimul act făcând referire la Bartolomeu Dragfi, voievod al Transilvaniei.
Ansamblul monacal nou a fost construit în lemn, după tradiţia locală, sub direcţia arhitectului Cordoş Dorel. Acesta este compus din: poarta specifică maramureşeană, turnul cu clopotniţa, biserica (cu o înălţime de 57m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa

maiştrilor şi casa (atelierul) artiştilor. Recent a fost construit Muzeul din incinta mănăstirii.
Biserica nouă de lemn a Mănăstirii Bârsana a fost până nu demult cea mai înaltă biserică de lemn din lume.