La finele anului trecut am fost invitat de către Oficiul de Turism al Ungariei de la Cluj să iau parte la un infotrip în nordul Ungariei şi Budapesta, alături de mai mulţi bloggeri şi jurnalişti. Astăzi vă prezint partea a doua a reportajului, care se referă la Eger şi Budapesta. Ungaria este o ţară care îţi inspiră linişte, calm. Maghiarii din Ungaria sunt un pic mai germanici decât noi, deşi uneori şi temperamentali.

Întotdeauna când am fost în Ungaria, în special iarna, în preajma Sărbătorilor, am simţit o atmosferă boemă, liniştită, specifică Europei Centrale. Oraşele din Ungaria, de la Budapesta până la cele mai mici, au conservat extraordinar de bine atmosfera istorică, iar clădirile sunt restaurate în cea mai mare parte. Ungaria are şi o infrastructură rutieră foarte bine pusă la punct, deci se poate ajunge repede dintr-un loc în altul.

Eger: băi termale, marţipan şi o frumoasă Piaţă de Crăciun

Al doilea hotel unde ne-am cazat este Saliris Resort – Spa & Konferencia Hotel Egerszalok, de 4 stele (www.salirisresort.hu), din apropierea oraşului Eger. Un adevărat resort, cu piscină, spa şi băi termale, inclusive în aer liber. Impresionează o imitaţie a pereţilor de calcar la Pamukkale, aşa că aş boteza resortul drept “Pamukkale-ul de lângă noi”.

Eger este un alt oraş interesant, cu multe atracţii turistice. Cetatea medievală este bine conservată, iar aici turiştii sunt întâmpinaţi de cavaleri medievali maghiari care povestesc cum au reuşit să facă faţă maghiarii de aici asediilor otomane din secolul 16. Cel mai mult m-a impresionat, însă, Muzeul Marţipanului (www.kopcsikmarcipania.hu/galeria.htm), unde poţi găsi multe obiecte făcute din marţipan: statui, tablouri, ceasuri de perete, minaretul din Eger şi chiar o cameră 100% din marţipan.  Muzeul are şi un magazine cochet, de unde poţi cumpăra bomboane, figuri de marţipan şi multe altele. Las imaginile să-şi spună cuvântul.

Piaţa de Crăciun din Eger, deşi mai mică decât cea din Budapesta, mi s-a părut autentică, cu un aer romantic şi necomercială, dar în sensul… bun. O altă degustare de vinuri care mi-a rămas în minte a fost cea de la Pivniţele Gal Tibor (www.galtibor.hu), deţinute de Gal Tibor Junior, un tânăr care a moştenit de la tatăl său, care purta acelaşi nume, o frumoasă afacere cu vinuri de calitate. Proprietarul îşi pune imaginea şi numele pe produsele sale, ceea ce confer până la urmă o mare credibilitate. Faţă de regiunea Tokaj, în regiunea Eger am degustat multe vinuri albe şi roşii seci, printre care şi faimoasa kadarka, vin roşu, cu tanini (şi în România, în special în regiunea Miniş din Arad, se produce cadarcă de calitate). “Suntem mândri de trecutul nostru şi ne-ar plăcea să fim mândri de viitorul nostrum”, este una din devizele producătorului de vin.

Regiunea Eger are o suprafaţă viticolă de 5000 de hectare, pe care lucrează aproximativ 5000 de angajaţi. Nu cantitatea, ci calitatea este cea care contează aici. Gal Tibor produce circa 120.000 de sticle pe an, de pe o suprafaţă de 26 de hectare. În 2003 a fost ales drept cel mai bun producător de vin din Ungaria, iar principalele pieţe de export sunt Marea Britanie şi Polonia. Apoi am vizitat Pivniţa Bolyki (www.bolykipinceszet.hu), al cărei proprietar, tot tânăr, ne-a invitat la o altă degustare de vinuri, de data aceasta într-o pivniţă spectaculoasă, săpată în stânci. Tot în Eger merita vizitate Băile Turceşti – Torok Furdo, amenajate chiar de turci în timpul ocupaţiei otomane. Cine doreşte băi tradiţionale turceşti, cu hammam, nu trebuie să ajungă până în Turcia, ci poate alege şi nordul Ungariei.

Nordul Ungariei este o regiune care merită vizitată tot timpul anului. Vinuri de calitate (Tokaj şi Eger sunt adevărate branduri), nenumărate spa-uri şi complexe balneare, cetăţi, palate, marţipan, dar mai presus de toate, o ospitalitate de nota 10. Plus proximitatea de Budapesta (între 2 şi 4 ore de mers cu automobilul). Ei bine, asta este Ungaria!

Budapesta, un oraş pe care îl redescopăr mereu

E de fiecare dată acelaşi, dar mereu nou pentru mine. Are aceeaşi atmosferă boemă, însă îmi dă de fiecare dată un cadou suplimentar. În Budapesta descopăr în fiecare an câte ceva. Este unul dintre oraşele mele preferate şi cred că unul dintre cele mai frumoase metropole ale lumii. Dacă turism balnear şi de spa pot să facă şi alte ţări (dar puţine o fac aşa de bine ca Ungaria), Budapesta este unică. Fostă capitală de imperiu, alături de sora ei mai mare, Viena (cu o atmosferă aristocratică şi sobră), Budapesta are o atmosferă aristocratică boemă.

Am vizitat Piaţa de Crăciun, care mi s-a părut mai comercială decât în anii trecuţi, dar… full de turişti. De data asta, ca autenticitate, am preferat Piaţa de Crăciun din Eger. Însă Piaţa de Crăciun din Budapesta are un obiectiv unic în zonă: vestita Cafe Gerbeaud, din Piaţa Vorosmarty, unde se află şi o celebră cofetărie şi un restaurant. Acum o să vă spun povestea acestei clăriri istorice, care mă marchează de fiecare dată când ajung în Budapesta.

Café Gerbeaud este una dintre cele mai mari şi mai tradiţionale cafenelele din Europa. Candelabrele grandioase, lambriurile din lemn exotic şi mobilierul îi oferă o atmosferă aparte. În 2009, Café Gerbeaud a deschis o cofetărie în Tokyo! Clădirea datează din 1858, iar compania Gerbeaud a fost deschisă de Henrik Kugler, al treilea copil al unei familii cu tradiţie în produsele de patiserie. El a dobândit cunoştinţele şi experienţa în timpul unei călătorii lungi, în unsprezece capitale europene, inclusiv Paris. În 1870, şi-a mutat patiseria în actuala clădire din Piaţa Vörösmarty. Clienţii din acea vreme erau înebuniţi de cafelele sale, de lichioruri şi de bomboane. Printre oaspeţii de seamă s-au numărat Deak Ferenc şi Franz Liszt.

În 1882, în timpul unei călătorii la Paris, Kugler s-a întâlnit pentru prima dată cu Emil Gerbeaud, care a rămas impresionat de talentul şi spiritul său de întreprinzător. În 1884 Kugler l-a invitat la Budapesta şi au devenit asociaţi. Mai târziu, Gerbeaud a preluat tot magazinul Kuglers (aşa cum se numea până atunci).

Emil Gerbeaud, provenit dintr-o familie de cofetari, s-a născut la Geneva şi şi-a câştigat experienţa profesională în Germania, Franţa şi Anglia. Gerbeaud a inovat mult în domeniu, prin extinderea selecţiei cu numeroase produse, precum creme de unt, creme pariziene, sute de tipuri de prăjituri, bomboane etc. Până la finele anului 1899, el avea aproximativ 150 de angajaţi, dintre care mulţi au venit la Budapesta pentru  a învăţa tainele meseriei de la Gerbeaud. Maestrul a devenit un sinonim pentru calitate şi artă a  panificaţiei. Gerbeaud a fost, de asemenea, apreciat la nivel internaţional aclamat. El a fost invitat ca membru al juriului, atât la Salonul Mondial de la Bruxelles (1898), cât şi la târgul  mondial de la Paris (1900), la Paris, unde i s-a acordat Legiunea de Onoare. De asemenea, a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale.

Pentru designul interior al cafenelei, Gerbeaud l-a avut drept consultant, în 1910, pe arhitectul Henrik Darilek, care a folosit în principal marmură, lemn exotic şi bronz pentru amenajare. Plafonul a fost creat în stilul Ludovic al XIV-lea – Rococo. Candelabrele au fost inspirate de împărăteasa Maria Tereza a Austriei. Gerbeaud a murit la 8 noiembrie 1919 şi i-a lăsat magazinul soţiei lui, Ester, care-l condus până în 1940. Magazinul a păstrat numele de „Gerbeaud”, cu excepţia perioadei cuprinse între 1950 şi martie 1984, când a fost redenumit „Vörösmarty”. În 1995, omul de afaceri german Erwin Franz Müller a cumpărat produsele de cofetărie şi a renovat Cafeneaua Gerbeaud.

Atenţie! Fumătorii vor avea ocazia să o mai rărească cu acest obicei dăunător în Ungaria. Nicăieri nu mai este permis fumatul în interior. Nu există nici măcar locuri special amenajate.

Dar părerea mea sinceră e că delicatesele gustoase ale bucătăriei maghiare – şi nu rataţi să începeţi cu o supă gulaş – alăturile de vinurile excelente, te fac să uiţi de vicii.

În faţa Cafenelei Gerbeaud se află cea mai veche staţie de metrou din Budapesta. Aceasta datează din 1896 şi este sit UNESCO. Merită să coborâţi pentru a vizita staţia, chiar dacă nu veţi lua metroul. Şi aflaţi că metroul din Budapesta este al patrulea din lume, după cel din Londra (1863), Atena (1869) şi Liverpool (1886).

Acum să traversăm Dunărea din Pesta în bătrâna Buda. O altă surpriză oferită de Budapesta a fost Catedrala St. Matthias, de data aceasta complet renovată şi iluminată nocturn. Construită între 1255 şi 1269, pe vremea regelui Bela al IV-lea, biserica fost supusă mai multor procese de reconstrucţie. În laterala ei se află statuia regelui Matthias al Ungariei – Matei Corvin. De aici puteţi avea şi o panoramă superbă asupra Budapestei, atât pe timp de zi, cât şi nocturnă. Dintre bastioanele de pe deal, unul a fost amenajat ca bar şi restaurant.

Ca de obicei, aştept următoarea ocazie de a ajunge în Ungaria. Şi la mine se întâmplă o dată pe an. Pentru că pur şi simplu merită!

Text & foto: Traian BĂDULESCU

Deplasare efectuată cu sprijinul Oficiului de Turism al Ungariei