Mănăstirea Râmeţ este situată la 34 km de Alba-Iulia şi la 18 km de Teiuş. Este situată pe Valea Geoagiului şi a „Mănăstirii”, la intrarea în Cheile Râmeţului din Munţii Trascăului.
Mănăstirea este unul dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Ridicată în Munţii Trascăului, pe lângă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuţa cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puţine taine. Se cunoaşte cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crişul Alb în 1377. Acest element face din lăcaş unul dintre puţinele biserici româneşti de piatră databile, poate, în secolul XIII. Mănăstirea şi biserica s-au aflat sub protecţia lui Matei Corvin, a voievodului Radu Vodă cel Mare, ca şi a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o. Mănăstirea e una dintre puţinele care au rămas ortodoxe în secolul al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bukow. Mănăstirea se redeschide la 1940, iar în 1955 sinodul hotăreşte transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desfiinţată de comunişti, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secţii de covoare.
Articolul Precedent: Secretul emisferei
Articolul Următor: Biserica Evanghelică din Sebeş (România – o fotografie şi o poveste / 41)