Traian Bădulescu

Romania turistica, tara paradoxurilor. Asul din maneca in lupta cu Bulgaria

Traian Badulescu — Sun, 22 Apr 2012 17:47:46 +0000

Number of View: 243

Articol publicat de fin.ro

Romania are cultura, traditii si obiective turistice, dar Bulgaria stie sa faca marketing, sa ofere servicii de calitate , all inclusive si animatie, spune consultantul in turism , Traian Badulescu, pentru Fin.ro. Acesta mai atrage atentia ca nu ministerul aduce turistii in tara, ci touroperatorii si precizeaza, ca, daca ar fi ministru de Turism prima masura pe care ar lua-o ar fi eliminarea TVA pentru hoteluri.

In fiecare an, de sarbatorile pascale, cei mai multi turisti romani prefera sa plece in Bulgaria, atrasi de preturile mici. La polul opus, din ce in ce mai multi turisti straini sunt “cuceriti” de obiceiurile traditionale romanesti. Care sunt avantajele Romaniei si cum ar trebui sa ii pastram pe romani in tara?

Depinde de forma de turism aleasa. Este o perceptie falsa ca majoritatea turistilor romani pleaca de Paste in Bulgaria. Majoritatea turistilor care doresc un minisejur de litoral aleg tara vecina, dar totusi, cea mai mare parte a turistilor romani raman in tara. Pe litoralul bulgaresc sunt pana la 10.000 de turisti romani, dintre care cei mai multi, peste 2000, au ales statiunea Albena – dedicata mai ales familiilor. Pe

Litoralul romanesc sunt mult mai putini, poate circa 1000. Dar riviera noastra nu este de obicei pregatita de Paste sa primeasca turisti, deschiderea avand loc pe 1 Mai.

Cei mai multi romani au ales sa petreaca Pastele in Romania, mai ales la pensiuni rurale – unde avem o estimare de circa 35.000 de turisti. Acestia au ales zone precum Bran-Moieciu (care are avantajul situarii in centrul tarii) dar si alte localitati din judetul Brasov (Prejmer, Rasnov), Bucovina, Maramures, Marginimea Sibiului, Neamt, Apuseni, Tinutul Secuiesc etc. Constat cu mare bucurie ca si romanii incep sa prefere traditiile si pensiunile unde se pastreaza obiceiurile, vilelor cu termopane.

Aceasta era preferinta turistilor straini de la bun inceput, care incep, intr-adevar, sa vina intr-un numar din ce in ce mai mare la pensiunile rurale de la noi. Avantajele Romaniei sunt tocmai acestea: cultura, traditiile inca bine pastrate, natura (avantaj de care nu profitam pe deplin, tinand cont ca avem, de exemplu, peste 1000 de kilometri de Dunare si nu facem nimic cu ea), dar si turismul balnear (din pacate, acesta necesita multe imbunatatiri) sau cel de afaceri si evenimente.

In concluzie, de Paste vor fi peste hotare circa 30.000 de romani, iar in tara, probabil circa 100.000. Pe plan intern, romanii mai aleg statiunile montane, statiunile balneoclimaterice (si datorita preturilor mai scazute) si orase istorice precum Sighisoara, Brasov, Sibiu, iar pe plan extern, Bulgariei ii urmeaza city break-uri in metropole europene, Grecia (Halkidiki, chartere spre Rhodos si Grecia), Turcia (charter spre Antalya) si Israel.

Drumurile proaste care “inghit” mult timp sunt un mare impediment. Credeti ca preturile mai mici ar putea sa compenseze acest dezavantaj?

Nu cred ca drumurile constituie cea mai mare problema a noastra, desi, e drept, inca mai sunt multe de facut in acest sens. Bulgaria nu are deloc o infrastructura rutiera mai buna desi poate ca au ceva mai multi kilometri de autostrazi. Parerea asta e impartasita atat de turisti, cat si de soferi profesionisti.

In schimb, Bulgaria stie sa faca marketing si sa ofere servicii de calitate, all inclusive, animatie (ceea ce ne lipseste noua mult). Acest dezavantaj ar putea fi compensat atat de preturi mici sau, haideti sa le spunem, corect, de o promovare agresiva dar si de imbunatatirea ofertei: mai mult all inclusive pe litoral, animatie (atat pentru copii, cat si pentru adulti), crearea de facilitati de petrecere a timpului liber, evenimente.

Revenind la infrastructura rutiera, amintesc ca avem totusi din ce in ce mai multe drumuri europene si nationale refacute, precum cel spre Moldova, mai multe din Transilvania, Bucovina etc. Din pacate, regiuni cu un potential turistic enorm, precum Maramuresul, au inca de suferit in acest sens. Cel mai mult cred ca Romaniei ii lipseste COLOANA VERTEBRALA de infrastructura rutiera, care ar fi autostrada ce ar lega granita cu Ungaria cu Litoralul si cu granita cu Bulgaria. Ar fi, practic, autostrada care ar lega granita de vest cu cea de sud.

Pe langa obiceiurile si locatiile deja cunoscute, tara noastra ascunde obiective cel putin interesante. Piramidele de la Sona, asa numitii guruieti, sau Templul de la Sinca Veche sunt, pe cat de interesante, pe atat de putin vizitate. Ce credeti ca ar trebui facut?

Ati dat cateva exemple foarte interesante. Asa cum spuneam mai devreme, avem si Dunarea, cu care nu facem nimic… Am putea amenaja miniporturi turistice, microstatiuni, am putea avea minicroaziere pentru romani… Ar trebui facut un inventar al tuturor obiectivelor de acest gen.

Aceasta actiune ar trebui sa aiba la baza parteneriatul public privat – ministerul de resort, alte institutii de stat, alaturi de organizatiile profesionale din turism si, de ce nu, cu sprijinul institutiilor de invatamant cu profil de turism. Apoi, ar trebui analizate posibilitatile de acces catre aceste obiective, facilitatile de cazare din regiune si, la final, acestea ar urma sa fie prioritizate, pentru a incepe campanii de promovare. Poate ca ar fi o idee buna aparitia unui ghid, atat tiparit, cat si online, cu obiectivele turistice mai putin cunoscute din Romania.

Ce alte zone din Romania, mai putin cunoscute, le-ati recomanda turistilor?

In Romania intalnim mai multe paradoxuri. Avem, de exemplu, obiective turistice foarte cunoscute la prima vedere si, in acelasi timp… necunoscute. Ma refer la nordul Olteniei, unde avem turism rural, manastiri, ansamblul Brancusi din Targu-Jiu. Toti romanii stiu, poate, de existenta lor, dar nu le promovam pe plan extern.

Avem Sarmisegetuza, care ar putea fi promovat precum un nou Stonehenge al Europei Centrale si de Est. Este un loc misterios, incarcat cu istorie si spiritualitate. Avem, repet, Dunarea, cu peisaje salbatice si sate de pescari parca ramase in timp, acum o suta de ani si mai bine…

De ce nu, avem Baraganul, care ar putea fi promovat asa cum procedeaza maghiarii cu vestita lor pusta. Avem turism vitivinicol.
Din pacate, nici Banat si Crisana (care au orase superbe, precum Timisoara, Arad, Oradea) nu sunt suficient promovate pe plan extern. Revenind la Litoralul nostru, parca uitam ca “in spatele” lui avem Dobrogea cea salbatica si orientala, cu sate turcesti, tatarasti, lipovenesti si chiar unul italian (cati stiu asta?), cu Muntii Macin, cu podgoria Murfatlar, cu biserica si pestera Sf. Andrei…

Cum credeti ca va evolua anul acesta, in ceea ce priveste numarul vizitatorilor straini? Brandul turistic al Romaniei isi va dovedi importanta?

De la an la an, numarul turistilor straini creste. Lent, dar creste. Primim circa 1,4 milioane de turisti, o cifra inca destul de modesta, dintre care o parte vin pentru afaceri si evenimente, dar tot turisti sunt, deoarece consuma nopti de cazare. Este bine ca avem un brand turistic (pentru prima data in 20 de ani, deoarece, inainte am avut doar campanii de promovare). Vrem, nu vrem, trebuie sa-l iubim, sa-l promovam.

Mai putin conteaza calitatea brandului, cat faptul ca exista si ofera promisiuni care trebuie respectate. Sunt tari care au avut branduri simpliste, dar care au prins. Brandul Romaniei isi va dovedi importanta, dar asta in timp si daca va fi promovat agresiv (in sensul bun), coerent, unitar… Atat de catre minister, cat si de catre asociatiile de turism, touroperatori, hoteluri. Brandul ar trebuie sa fie prezent oriunde avem de-a face cu turismul romanesc.

Daca ati fi ministrul Turismului, ce masuri ati aplica pentru a incuraja dezvoltarea turismului romanesc?Ce proiecte de lege noi ati propune?

Prima masura ar fi fost cea anuntata si de actualul ministru al Turismului, Cristian Petrescu: eliminarea TVA pentru hoteluri, in cazul incomingului (deci a turistilor straini). Este o intentie, o propunere, dar nu se stie ce sanse va avea sa fie adoptata, deoarece este nevoie de un studiu care sa dovedeasca faptul ca aceasta masura va aduce mai mult la bugetul statului decat in cazul in care s-ar incasa TVA. Ei bine, tocmai aici este problema. Reprezentantii ministerului de resort actioneaza de multe ori cu timiditate sau cu scepticism, gandindu-se ca alte institutii ale statului, poate mai importante (desi nu ar trebui sa fie asa), precum Ministerul Finantelor, vor respinge din start anumite proiecte si facilitati pentru turism.

Tocmai de aceea as crea o Comisie interministeriala, care sa cuprinda institutii de stat, organizatii patronale, experti in turism, si sa creeze o data si o data o strategie unitara de dezvoltare a turismului romanesc. Nu ar trebui sa lipseasca Ministerele Finantelor, Culturii, Mediului, Transporturilor si Infrastructurii, de Externe, de Interne, asociatii si federatii precum ANAT, FPTR, ANTREC, OPTBR, FAPT, asociatiile presei de turism etc. Amintesc de exemplul Turciei. Pana la mijlocul anilor ’80 nu exista pe harta turistica a lumii. Pana cand guvernul lor a luat urmatoarea decizie: trebuie sa facem turism si sa devenim destinatie de top. Acel trebuie a fost o “comanda”, un “ordin” care a fost respectat, de la cel mai important minister pana la ultimul factor de decizie.

Din pacate, la noi turismul nu este inca deloc prioritate nationala, desi constituie una dintre cele mai interesante forme de export: in loc sa transporti marfa, aduci la tine turistii, care mai si cheltuiesc bani. In fine, si referitor la cheltuirea banilor de catre turistii straini avem o problema: nu le oferim mult, nu ii determinam deloc sa cheltuiasca.

Nu avem nici macar suficiente suveniruri. O alta masura pe care as lua-o ar fi infiintarea, o data si o data, a mult anuntatei ORT – Organizatia Romana a Turismului. As crea evenimente dedicate Romaniei, la targurile internationale de turism unde participam, plus caravane in diverse tari-tinta. In plus, as invita agentii de turism din Romania interesate de incoming, care pot semna parteneriate.

As crea un site de promovare a Romaniei cu informatii complete, in mai multe limbi de circulatie internationala. Ar trebui sa fie un site activ, care sa promoveze permanent concursuri, avand ca premii sejururi in Romania. As incerca sa-i provoc pe strainii care vin in tara noastra sa se simta bine si sa aiba ei ocazia si determinarea de a o promova, prin fotografii si prin texte. Sa nu uitam ca, desi avem putine birouri de promovare turistica in strainatate, avem o multime de ambasade. As incerca o campanie de promovare mai agresiva si prin intermediul acestora.

Si, nu in ultimul rand, pentru a promova Romania, as incerca sa identific toate agentiile de turism care fac incoming si cele care doresc, pot investi si nu au uneltele necesare. Pentru ca atentie – nu ministerul aduce turistii, acestia vin, in mod organizat, prin touroperatori! Ministerul doar stabileste cadrul legislativ si asigura promovarea. As organiza o multime de seminarii si intalniri, atat in Romania, cat si in afara, cu aceste agentii, si le-as sprijini. Cunosc oameni de afaceri care au bani si determinare, ar dori sa faca incoming fara dorinta de a castiga peste noapte, dar nimeni nu ii sprijina, iar partenerii din afara sunt greu de gasit.

Sursa: fin.ro

Botiza, Maramureş: pensiunea Casa Berbecaru şi biserica nouă (România – o fotografie şi o poveste / 46)

Traian Badulescu — Tue, 17 Apr 2012 14:13:23 +0000

Number of View: 160

Botiza: pensiunea Casa Berbecaru şi biserica nouă. Foto: Traian BĂDULESCU

Botiza este un sat în judeţul Maramureş, Transilvania. Este reşedinţa comunei Botiza. Situat la poalele munţilor Ţibleşului, satul este celebru pentru covoarele de lână cu motive tradiţionale, colorate (folosind pigmenţi vegetali). În ultimii ani, agroturismul a cunoscut o dezvoltare remarcabilă. Turismul rural este promovat aici încă de la mijlocul anilor ’90, părintele Isidor Berbecaru şi soţia acestuia, Victoria Berbecaru, fiind printre promotorii acestei forme de turism.

Tânărul cavaler de Sibiel (România – o fotografie şi o poveste / 45)

Traian Badulescu — Mon, 16 Apr 2012 10:43:37 +0000

Number of View: 158

Tânărul cavaler de Sibiel - foto: Traian BĂDULESCU

Sibiel (în germană Budenbach, Biddenbach, în maghiară Szibiel) este o localitate în judeţul
Sibiu, Transilvania. Aparţine de orasul Sălişte. Aici puteţi vizita Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea – cuprinde cea mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Ardeal (sec. XVIII-XIX) şi Biserica “Sfânta Treime” (sec.XVIII), cu un valoros decor pictat, ce posedă o importantă colecţie de icoane pe sticlă şi lemn.

Sibiel se află în regiunea denumită Mărginimea Sibiului – care, datorită nunţii tradiţionale de la Sibiel, peisajelor Mărginimii şi a ospitalităţii oamenilor alături vechimea agroturismului din Sibiel a primit din partea FIJET (Federaţia Internaţională a
Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism), în 2009, un “Măr de Aur”, echivalent al
premiului “Oscar” în domeniul Turismului.

Turnul cu ceas din Sighişoara (România – o fotografie şi o poveste / 44)

Traian Badulescu — Sat, 14 Apr 2012 07:09:02 +0000

Number of View: 162

Turnul cu ceas din Sighişoara. Foto: Traian BĂDULESCU

Turnul cu Ceas din Sighisoara reprezinta simbolul orasului, acesta fiind cel mai impunator turn al cetatii, a fost construit in 1677 in stilul baroc. Desi Turnul cu Ceas a ars din cauza unui incendiu, a fost reconstruit, in prezent avand 64 m inaltime cu patru niveluri, un balcon si 2 cadrane uriase de 2,4m orientate spre cele doua platouri ale cetatii Sighisoara reprezentand ceasul turnului.

Astazi Turnul cu Ceas din Sighisoara este muzeu de istorie, gazduind obiecte vechi apartinand in special breslelor, fiind primul muzeu din Romania ce reda evolutia mestesugarilor. In balconul turnului se pot vedea placute cu denumirea unor orase si distantele pana la acestea, dar si o priveliste de ansamblu a cetatii medievale care te lasa fara rasuflare.

Sursa text: http://www.inromania.info/turnul-cu-ceas-sighisoara.html

Lacul Bâlea (România – o fotografie şi o poveste / 43)

Traian Badulescu — Fri, 13 Apr 2012 12:20:57 +0000

Number of View: 180

Lacul şi Cabana Bâlea. Foto: Traian BĂDULESCU

Lacul Bâlea este un lac glaciar (format în circ glaciar) situat la o altitudine de 2040 m, în Munţii Făgăraş, Judeţul Sibiu. Dimensiunile lacului sunt: 360 m în lungime, suprafaţa de 46508 m2 şi adâncimea de 11,35 m. În anul 1932 lacul Bâlea şi o suprafaţă de circa 180 ha în jurul lacului au fost declarate rezervaţie ştiinţifică.

Lacul Bâlea se află la circa 77 km de la oraşele Sibiu, 68 km Făgăraş şi 85 km de la Curtea de Argeş. În timpul verii se poate ajunge cu automobilul, pe drumul Transfăgărăşan, iar în restul timpului cu telecabina, de la cabana „Bâlea Cascadă” din apropierea cascadei Bâlea. În Munţii Făgăraş se mai află şi lacurile Capra, Podragu mic, Podragu Mare, Avrig, Urlea, etc.

Prima Cabană la Lacul Bâlea a fost ridicată în 1904 de către Societatea Carpatină Transilvăneană (Siebenburgischer Karpaten Verein, „S.K.V.”) şi inaugurată la 29 august 1905. În 2006 a fost construit în apropierea lacului Bâlea primul hotel de gheaţă din Europa de Est în forma unui iglu de 16 locuri.

Zona de turism rural Bran-Moieciu (România – o fotografie şi o poveste / 42)

Traian Badulescu — Thu, 12 Apr 2012 07:21:43 +0000

Number of View: 142

Zona Bran-Moieciu. Foto: Traian BĂDULESCU

Comuna Moieciu este situata în centrul tarii, la extremitatea sudica a judetului Brasov, între masivele Piatra Craiului si Bucegi, în culoarul Rucar-Bran. Aceasta zona constituie, practic, “Capitala” turismului rural romanesc si zona de unde a pornit aceasta forma de turism.

Accesul în Moieciu din Bucuresti se face pe drumul european E60, distanta între localitati fiind de 182 km. Accesul pe cale ferata se face folosind reteaua Bucuresti-Brasov (166 km) si Brasov-Zarnesti (cca. 30 km). Cadrul natural prezinta particularitati deosebite, datorita îmbinarii armonioase a diferitelor forme de relief (munte înalt, platou, forma valurita de-a lungul râurilor si vailor ce strabat terenul modelat de o retea hidrografica bogata), toate acestea creând un valoros potential economic si turistic.

Ca puncte de atractie pentru turisti se enumera obiectivele: Castelul Bran, Pestera Liliecilor, Cheile Moieciului, Prapastiile Magurei.

Despre Paştele turistic la români şi tsunami la Realitatea TV

Traian Badulescu — Wed, 11 Apr 2012 20:39:18 +0000

Number of View: 213

Traian Badulescu, Realitatea TV

Miercuri, 11 aprilie, am fost invitat la emisiunea “Realitatea de la 15.00″, alături de doamna Monica Tatoiu, directorul general al companiei Cosmetics Oriflame Romania. Dacă subiectul iniţial era legat de călătoriile românilor în perioada Sfintelor Sărbători de Paşte, plus clasicul “România versus Bulgaria”, puternicul cutremur din Oceanul Indian – urmat de o replică aproape la fel de puternică -, a generat un nou subiect. Astăzi a planat ameninţarea unui tsunami în arealul Oceanului Indian dar, din fericire, nu s-a întâmplat nimic. Astfel de avertismente au mai fost date în ultimii ani. Două tsunami catastrofale s-au produs în 2004 (au fost afectate mai ales Thailanda şi Indonezia) şi în 2011 (Japonia). Tsunamiul din 2004 a creat un precedent iar din acel moment, Thailanda dar şi celalalte state din regiune au adoptat sisteme de alarmă bine puse la punct. În situaţia fiecărui cutremur puternic, în funcţie de tipul de alertă, populaţia din preajma zonelor de litoral este evacuată preventiv. Din fericire, majoritatea sunt alarme false dar… prevenirea este mai bună. Să nu uităm că tsunamiul din decembrie 2004 a făcut multe victime printre turiştii care nu erau educaţi şi informaţi în privinţa unor astfel de pericole. Dacă acei turişti ar fi fost evacuaţi din timp, poate că nu ar fi existat nicio victimă, şi nu sute sau mii. O serie de turişti, atunci când au văzut că se retrag apele, au înaintat în mare, fascinaţi, pentru a face fotografii. Din păcate, nu ştiau ce o să-i aştepte… Este cunoscut cazul unui băieţel german, care a devenit erou, salvând zeci de conaţionali de la moarte. Atunci când a văzut că se retrag brusc apele, şi-a avertizat părinţii că e posibil să vină un tsunami, amintindu-şi că a învăţat la şcoală despre semnele unei astfel de catastrofe. Nemţii, disciplinaţi, s-au luat după el şi bine au făcut, anunţând şi alţi prieteni. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă băiatul ar fi fost român, cu părinţi români…
În fine, cam atât despre alarma de tsunami. Recomand turiştilor să meargă cu încredere în aceste destinaţii exotice. Catastrofe naturale se pot întâmpla oricând, oriunde.

Să revenim la Paşte. După cum am spus şi în emisiune, nu sunt de acord cu sintagma “România versus Bulgaria”, deoarece nu mai avem produse turistice comparabile. Cel puţin, nu de Paşte. Bulgarii au un litoral dezvoltat, cu all inclusive şi animaţie şi cu (deja) multe hoteluri deschise, deoarece ei primesc turişti străini încă de la finele lui martie. Noi avem turism rural mai dezvoltat, iar majoritatea românilor (peste 35.000, estimez eu) aleg acum această formă de turism. Cam tot atâţia români au optat pentru staţiunile de munte, şi doar câteva mii (puţine) pentru litoral – dar în acest caz vorbim de circa zece hoteluri deschise. Este clar că riviera Mării Negre prinde la noi viaţă începând cu 1 Mai. Hotelierii nu vor să rişte şi să deschidă mai devreme, doar pentru o sărbătoare care oferă câteva zile libere. După cum am spus de multe ori în intervenţiile mele televizate şi nu numai, Litoralul românesc va avea o sezonalitate mai mare atunci când vom primi turişti străini mulţi, şi nu doar câteva mii, cum avem în ultimii 10-15 ani.
În Bulgaria vor fi, de Paşte, undeva spre 10.000 de turişti români. Alte destinaţii externe solicitate: Grecia (care este atractivă în continuare, în pofida crizei economice grave prin care trece), city break-urile (metropole europene precum Viena, Budapesta, Paris, Istanbul, Roma, Barcelona, Londra, Amsterdam), Turcia (cu Antalya) şi Israelul.
Nu uit de promisiunea pe care am făcut-o în timpul emisiunii: crearea unui business care să se ocupe de statistici şi studii de piaţă. Cineva trebuie să o facă.

Biserica Evanghelică din Sebeş (România – o fotografie şi o poveste / 41)

Traian Badulescu — Wed, 11 Apr 2012 07:09:15 +0000

Number of View: 179

Biserica Evanghelică din Sebeş. Foto: Traian BĂDULESCU

Biserica Evanghelica din Sebes, amplasata în centrul orasului, este cel mai impozant
monument din localitate. A avut cinci faze de constructie, care se întind pe durata mai multor secole. Initial, odata cu asezarea sasilor in zona, respectiv la mijlocul secolului
al XII-lea, s-a ridicat o bazilica romanica. Cea mai veche parte a monumentului se
păstrează în jumătatea de apus a actualei biserici. Cercetările arheologice au demonstrat
că la un moment dat construcţia acestei bazilici a fost întreruptă datorită unui incendiu.
Cercetând cauzele care au provocat incendiului, s-a ajuns la concluzia că prima fază a
construcţiei a început înainte de anul 1241. Înca din a doua jumatate a secolului al XIII-lea, dar mai ales în cursul secolului urmator, biserica din Sebes a suferit unele schimbari notabile, si aceasta ca urmare a puternicei influente pe care o exercita arhitectura cisterciana în a doua jumatate a secolului al XIII-lea în sudul Transilvaniei, influenta care se va generaliza pe întreg teritoriul Transilvaniei.
Schimbarile survenite acum la edificiul de cult catolic din localitate demonstreaza ca între secolele XIII-XIV potentialul economic al Sebesului se afla în continua crestere, iar marimea bisericii gotice nou construite, elementele decorative, executia lucrarilor,
exprima gustul elegant, pretentiile si posibilitatile locuitorilor acestei urbe. În a doua
jumătate a secolului al XIV-lea începe o altă construcţie, de astă dată în stil gotic.

Mănăstirea Râmeţ (România – o fotografie şi o poveste / 40)

Traian Badulescu — Tue, 10 Apr 2012 06:30:54 +0000

Number of View: 152

Mănăstirea Râmeţ. Foto: Traian BĂDULESCU

Mănăstirea Râmeţ este situată la 34 km de Alba-Iulia şi la 18 km de Teiuş. Este situată pe Valea Geoagiului şi a “Mănăstirii”, la intrarea în Cheile Râmeţului din Munţii Trascăului.
Mănăstirea este unul dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Ridicată în Munţii Trascăului, pe lângă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuţa cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puţine taine. Se cunoaşte cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crişul Alb în 1377. Acest element face din lăcaş unul dintre puţinele biserici româneşti de piatră databile, poate, în secolul XIII. Mănăstirea şi biserica s-au aflat sub protecţia lui Matei Corvin, a voievodului Radu Vodă cel Mare, ca şi a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o. Mănăstirea e una dintre puţinele care au rămas ortodoxe în secolul al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bukow. Mănăstirea se redeschide la 1940, iar în 1955 sinodul hotăreşte transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desfiinţată de comunişti, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secţii de covoare.

Secretul emisferei

Traian Badulescu — Mon, 09 Apr 2012 15:16:56 +0000

Number of View: 222

Proză SF publicată în Anticipaţia / CPSF 541, 1997

- Domnule preşedinte, nu ştiu ce naiba s-a întâmplat, dar ni s-au întrerupt absolut toate legăturile cu Europa!

- Ce?

Preşedintele, un om respectabil, având aproape 60 de ani, nu reuşi să articuleze decât o exclamaţie slabă, apoi se prăbuşi în fotoliu, mai mult decât palid.

- Situaţia pare a fi destul de gravă. Ne miră faptul că nu mai recepţionăm nici un post de radio şi de televiziune, atât din Europa, cât şi din Asia, Africa şi Australia. Sateliţii sunt morţi. Toate legăturile sunt blocate şi nu găsim nicio explicaţie.

- Telefonul…

Preşedintele se îndreptă spre telefonul nu mai puţin roşu ca altădată. Dar, niciun rezultat, căci nu obţinu apelul mult dorit. Era primul preşedinte negru al Statelor Unite şi se pare că debuta, de asemenea, sub auspicii foarte negre. Îi scăpă o înjurătură printre dinţi, ceva cuminte, gen “fuck”, care îi surprinse totuşi interlocutorul. Avea în faţă un preşedinte, de bună seamă, extrem de nervos.

- Ruşii… Sigur e mâna lor. Când mă gândesc că, asemenea predecesorilor mei, Reagan, Bush, Clinton, am încercat să strâng legăturile cu viperele astea de taiga… A început aerianul ăla de Gorbaciov, urmat de beţivul de Elţîn… Iar acum? Acum, noul lor preşedinte, mareşalul, a reuşit să se impună şi să obţină de la noi încrederea totală… Ceea ce râvneau de foarte mult timp, inadmisibil, poate că ei pun la cale un nou Război Mondial şi noi stăm ca idioţii, cu braţele încrucişate… Asemeni unor dobitoci notorii, de parcă nu am fi prima putere a lumii…

În plus, domnule preşedinte, completă interlocutorul ca şi cum ar fi omis vorbele superiorului său, n-a fost depistată nicio ameninţare inamică, nici măcar acolo, o rachetă de speriat puştii care se uită pe “Cartoon” toată ziua. Radarele noastre nu au depistat nicio mişcare suspectă. Dar, ce e mai grav… Toţi spionii noştri, dar absolut toţi, au fost anihilaţi… Nu putem să-i contactăm pe nici o cale, deşi aveau emiţătoare plasate în măsele. Parcă s-ar fi dezintegrat…

- Emisfera estică. Al naibii de ciudat, domnule preşedinte. Nu reuşim să luăm legătura cu niciun obiectiv din emisfera vestică. Dar în afara ei totul este OK. Avem două posibilităţi. Prima – partea estică a Pământului se află sub dominaţia unei puteri teroriste, primii suspecţi fiind ruşii, deşi nici chinezii sau arabii nu pot fi excluşi. Arabii, mai ales cei din Uniunea Islamică Iraniano-Irakiană, sunt de-a dreptul periculoşi… Câte bombardamente au primit de la noi, au suferit o mutaţie, devenind acum aproape imuni. Nemţii, japonezii şi evreii ar urma pe lista suspecţilor, dar ei domină deja economic şi nu cred că i-ar mai satisface cu ceva un imperiu teritorial. Toate cele trei naţii au experienţa unor războaie crunte, care şi-au lăsat o puternică amprentă asupra lor… Dar, ar mai fi o posibilitate şi zic Doamne fereşte! S-ar părea că jumătate din planeta noastră este moartă, a suferit un cataclism sau naiba mai ştie ce. Dar nu a fost depistată nici urmă de radiaţie. Dimpotrivă, dinspre răsărit, aerul este mai pur ca niciodată. Altă ciudăţenie – nu am putut întreprinde nici observaţii din spaţiul cosmic. Sateliţii noştri au fost anihilaţi, nemaifiind recepţionaţi de nici un radar. V-am spus, asistăm la ceva de-a dreptul fantastic…

Preşedintele ascultase cu atenţie monologul subordonatului său. Rămase câteva clipe nemişcat, încercând să ia o hotărâre cât mai chibzuită.

- Mda… Trebuie să trimitem un echipaj în Europa. Câţiva oameni curajoşi, conştienţi că-şi riscă viaţa.

- Am o obiecţie. În Europa ar întâmpina pericole mult prea mari. Poate că ruşii deţin deja partea estică a Atlanticului. Zic că este preferabil arhipelagul nipon.

- Japonia? Crezi că mai există ca stat independent, cu ruşii lângă ei?

- În mod sigur. Să nu uităm că japonezii, care cândva ne-au făcut atâtea probleme, sunt deja mai numeroşi decât ruşii. Încă mai au în ei acea doză de fanatism necesară victoriei în situaţii aparent defavorabile lor. Şi-ar da viaţa până la ultimul pentru a-şi apăra ţara, nu ar supravieţui sub ocupaţie străină.

- Atunci, în calitate de şef al Pentagonului, te vei ocupa de formare echipei sau mai bine zis a comando-ului care va fi trimis în Japonia.

- Am înţeles, domnule Preşedinte!

- Succes! Şi… nu uita să le transmiţi un călduros “Konichiwa” din partea mea…

***

Locotenentul Stanley era nerăbdător, punctual terminus se apropia din clipă în clipă. Nu avea decât 23 de ani şi gustul aventurii pulsa în el. Dar în primul rând trebuia să-şi servească patria. Era de şapte ani în Armata S.U.A., fiind conştient că ţara lui rămăsese în acel moment singurul bastion al democraţiei şi unica şansă de supravieţuire a Pământului.

- Ne apropiem, suntem la mai puţin de cincizeci de mile de insula Honshu. O ceaţă roşiatică înconjura avionul. Soarele gigantic căuta să se ascundă dincolo de misteriosul, sacrul şi eternul arhipelag nipon. Marea avea nuanţe de roşu, galben şi violet, totul părea ca scos dintr-un tablou sau dintr-o veche legendă japoneză.

Traversaseră Oceanul Pacific şi sperau într-o rezolvare cât mai pacifică a situaţiei. Acum, se apropia momentul adevărului. Pământul se întindea sub ei ca o pată neagră. Rând pe rând, Stanley şi ceilalţi membri ai echipajului îşi făcură cruce, şi îşi dădură apoi drumul din carlinga avionului, plutind deasupra abisului.

***

- Hajime!

Americanii fuseseră luaţi prin surprindere. Erau înconjuraţi de foarte mulţi mongoloizi, îmbrăcaţi în costume de… samurai. Totul avea mirosul unei farse enorme. La rândul lor, japonezii aveau priviri mirate, chiar speriate, uitându-se la ei ca la nişte creaturi venite de pe altă planetă.

- Fiţi paşnici! ordonă Stanley. Thomas, tu ştii japoneza, încearcă să le explici ce vrem de la ei.

Thomas schimbă câteva cuvinte într-o limbă lătrată, de neînţeles pentru ceilalţi.

- Locotente Stanley… Le-am spus să ne conducă la Tokyo, să vorbim cu reprezentanţi ai guvernului. Dar ei nu ştiu ce înseamnă Tokyo şi nici guvern…

Thomas îşi mai încercă o dată norocul iar unul dintre samurai, probabil şeful, îi răspunse într-un târziu.

- Ciudat, au un accent arhaic. Le-am spus că avem gânduri paşnice… Ei nu vor altceva decât să ne prezinte Shogunului, ca nişte simple curiozităţi… Dom’ locotent, credeţi-mă, de data asta nu am băut nimic… Ei vor să ne ducă la Edo!

- Shogun, Edo… Bine, dar aşa se numea capitala Japoniei până în timpul Erei Meiji, deci până în 1867! Imposibil… Japonia nu mai are shogun de peste o sută cincizeci de ani! E ceva putred în Danemarca… Sau, în sfârşit, în Japonia…

***

Preşedintele SUA rămăsese perplex. Trecuse o săptămână şi echipa se întorsese, ce-i drept, teafără.

- Imposibil ce-mi aud urechile! Acest locotenent Stanley, pe care l-ai trimis, era sigur un om de încredere ?

- Garantez. Îmi pun cuvântul de onoare în joc, domnule preşedinte. În plus, oamenii mei au reuşit să ajungă în Rusia şi vă transmit salutări din partea Ţarului, Măria Sa Ivan al III-lea cel Mare.

- Ţar!!! Deci aveam o intuiţie bună, au refăcut imperiul, ticăloşii…

- Nu, domnule preşedinte, aţi înţeles greşit. Ţarul Ivan a domnit în secolul al cincisprezecelea.

Preşedintele rămase perplex. Acum începea să înţeleagă…

- Vrei să spui că, într-adevăr, emisfera estică a suferit un decalaj temporal? Tot ce se află acolo aparţine secolului cincisprezece?

- Se pare că da…

***

Insula San Salvador. Preşedintele îşi alesese această mică oază pentru a-şi petrece un scurt concediu, de câteva zile. Apoi, urma să conducă personal o delegaţie în emisfera estică, pentru a cerceta cu proprii ochi vestigiile trecutului.

Stătea întins pe plajă şi medita. Dacă nu ar fi avut în spate câteva hoteluri ultramoderne, s-ar fi crezut pierdut undeva, departe, în trecutul aflat acum la câteva mii de mile distanţă. Privea spre Atlantic, spre Europa cea bătrână, dar întinerită între timp. Observă în depărtare câteva puncte. Probabil, bărci de pescari. Dar, punctele se apropiau din ce în ce mai mult şi nu păreau bărci. Puţin timp după aceea, se distingea şi numărul lor : trei. Erau totuşi prea mici pentru a fi vapoare… Imposibil, trei corăbii medievale.

Preşedintele se gândi: « În ce an îmi spunea şeful Pentagonului că se află emisfera estică… Da, mi-am amintit!!!… 1492 ».