REINVENTAREA

Cu toate paradoxurile lui, omul este o creație fabuloasă a lui Dumnezeu. Noi, oamenii, gândim, visăm, avem suflet, avem spirit și suntem, la rândul nostru, creatori. Este drept, sufletul omului este asemeni unei table de șah: conține alternanțe între alb și negru. Bine și rău. Pozitiv și negativ. Dar din întuneric apare… lumina. Ne naștem în întuneric și ieșim la lumină. Prețuim altfel Lumina atunci când ne aflăm în întuneric. Ar trebui să înțelegem și că Binele se află peste tot dar și în noi, iar răul sălășluiește doar în noi. Depinde de noi, de fiecare dintre noi să eliminăm răul și să facem bine.

Să ne gândim la om ca la o piatră. Inițial suntem o piatră brută, diformă, fără armonie. De-a  lungul vieții, unii dintre noi ne cioplim și ne șlefuim, devenind o piatră cubică, cu forme care tind spre perfecțiune. Aș face o paralelă aici. Ca să construiești o clădire, ai nevoie de pietre cubice, drepte, nu cu forme haotice, lăsate așa de natură. Deci umanitatea se poate construi când punem la un loc mai mulți oameni ”șflefuiți”. Și este interesant că avem tot ce ne trebuie în noi. De ce spun asta? O piatră brută se transformă în piatră cubică prin șlefuire și prin eliminarea unor bucăți, părți, nu prin adăugare.

Îmi vine în minte marele nostru sculptor Constantin Brâncuși. El avea în față o piatră brută, avea viziunea, harul, iar apoi se apuca de treabă. Elimina din piatră până când îi dădea acesteia forma dorită.

Repet, să ne gândim că noi, oamenii, suntem asemeni unei pietre brute. Până la sfârșitul vieții, dorim ca din acea piatră să se nască o capodoperă brâncușiană. Și de aceea tot cioplim la ea și o șlefuim. În funcție de ceea ce primim și de ceea ce oferim. Unii mai bine, unii mai puțin bine, deși binele este adeseori relativ. A ști să primești este o artă. Dumnezeu, energia divină sau cum dorim să îi spunem ne oferă, însă de multe ori, noi, oamenii, nu observăm asta. Pentru că ”Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă”. Acest dicton este perpetuu și extrem de realist. Ca să vă deconectez, vă spun un banc clasic legat de această temă.

”Vin inundaţiile. Toată lumea părăseşte localitatea, numai Gheo rămâne în casă. Apare la un moment dat o barcă.

– Băi Gheo, hai cu noi că o să te îneci.

– Eu am încredere în Dumnezeu, care o să mă salveze.

Apa creşte în continuare. Gheo se urcă în pod. Apare altă barcă.

– Băi Gheo, suie-te în barcă şi hai cu noi.

– Eu am încredere în Dumnezeu, care o să mă salveze.

Apa creşte şi mai mult. Gheo se urcă pe acoperiş şi aşteaptă deznodământul. Apare un elicopter.

– Băi Gheo, urcă-te în elicopter că nu mai este de glumă.

– V-am mai spus. Am încredere în Dumnezeu, care o să mă salveze.

Peste jumătate de oră, Gheo moare înecat. Ajunge în Rai, unde se întâlneşte cu Dumnezeu. Şi Gheo îi spune:

– Bine Doamne, eu am avut încredere în Tine şi Tu m-ai lăsat să mă înec?

– Păi ce era să mai fac, doar ţi-am trimis două bărci şi un elicopter.” 

Ați înțeles prea bine. Dumnezeu oferă prin mâna omului. Sau prin inspirație. De câte ori nu ne trezim, peste noapte, având în minte o idee care ne macină mintea? De exemplu, o idee de afacere. E bine, Dumnezeu nu ne va oferi acea afacere ”la cheie”. Trebuie să faci pași concreți pentru a o pune în practică. Să lupți tu cu tine, nu cu alții. Repet, unii oameni reușesc, alții nu. Întrebarea este tocmai aceasta: de ce unii oameni reușesc iar alții nu?

Pentru că unii oameni știu să se reinventeze, să acționeze, să nu dea vina pe alții și să gândească pozitiv, indiferent de situație. Da, ați auzit bine: indiferent de situație!

Noi, oamenii, avem puterea, așa cum spuneam la început, de a ne autoșlefui permanent. Deci de a ne reinventa. De a ne REGENERA. Este o putere magică, dată de Dumnezeu, dar pe care o folosim prea puțin, majoritatea dintre noi.

Discutam, nu demult, cu o prietenă care întrunește multe calități umane: spirituală, un om de succes și mentor. Ideea era: de ce ne pune Dumnezeu la încercări. De ce? Pentru că drumul autoșlefuirii este foarte frumos. Dacă am primi totul de-a gata, ne-am mai bucura, asemeni unor copii? Dacă, de exemplu, vreau sa fiu scriitor de mare succes dar și milionar și cu o soție model, cu o vilă, cu o flotă de mașini și le primesc peste toate peste noapte… Ce mare bucurie aș mai avea? Pentru ce aș mai lupta? Vă reamintesc cazul, de cele mai multe ori tragic, al câștigătorilor la Loto. Care mai mereu clachează, pierd banii iar viața lor devine o dramă. De ce? Pentru că nu sunt pregătiți, nu au educația financiară corespunzătoare și primesc totul peste noapte!

Un coleg din același domeniu în care activez și eu îmi spunea, recent, că m-a dat exemplu unor cursanți, vorbind despre reinventare. M-a atenționat: vezi că te-am dat și exemplu pozitiv, dar și negativ! Despre cum te poți reinventa uneori, dar și despre cum eșuezi uneori. Ei bine, sunt și nu sunt de acord cu el. Pentru că fiecare știe cum se poate reinventa. Un om blând nu poate spune: ”gata, mă fac fiară”. Fiecare își prioritizează acțiunile. Pentru un om, a avea succes înseamnă a avea bani mulți și o familie, pentru alt om, a publica multe cărți și a avea notorietate, iar pentru altcineva, să aibă o carieră politică și socială.

Unul dintre primii mei mentori îmi spunea, cu mult timp în urmă, că pentru o viață împlinită și echilibrată, un om trebuie să respecte următoarele priorități:

  1. Dumnezeu
  2. Familia
  3. Cariera

Neapărat în ordinea asta! Nu cred că mai este nevoie de o altă explicație, dar Dumnezeu înseamnă credință, spiritualitate. Familia înseamnă armonie, liniște, fericire și perpetuarea ființei și numelui. De carieră este nevoie pentru a face ceva în viață, pentru a influența în bine oamenii și, de-abia apoi, de a câștiga bani. Care bani vin dacă oferi și dacă și știi să ceri. Banii sunt reali, există, sunt o energie. Și Dumnezeu crede că omul trebuie răsplătit prin bani. Altfel nu aveam în Vechiul Testament Pilda Talanților (Matei 25:14-30).

Vă și redau această pildă:

14 Căci va fi ca atunci când un om, urmând să plece într-o călătorie, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat averile lui. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi[a], altuia – doi, iar altuia – unul, fiecăruia după puterea lui; apoi a plecat. Imediat, 16 cel ce primise cinci talanţi s-a dus şi i-a investit şi a câştigat alţi cinci. 17 Tot aşa, cel ce primise doi a câştigat şi el alţi doi. 18 Dar cel ce primise unul s-a dus şi a săpat o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.

19 După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit şi a început să-şi pună în ordine socotelile cu ei. 20 Cel ce primise cinci talanţi a venit şi a adus încă cinci talanţi, zicând:

– Stăpâne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată, am mai câştigat încă cinci!

21 Stăpânul i-a zis:

– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!

22 A venit apoi cel ce primise doi talanţi şi a zis:

– Stăpâne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată, am mai câştigat doi!

23 Stăpânul i-a zis:

– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!

24 A venit şi cel ce primise un talant şi a zis:

– Stăpâne, am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, 25 aşa că mi-a fost teamă şi m-am dus şi ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată aici talantul tău!

26 Stăpânul i-a răspuns:

– Sclav rău şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că adun de unde n-am împrăştiat? 27 Atunci trebuia ca tu să-mi fi pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu!

28 Aşadar, luaţi-i talantul şi daţi-i-l celui ce are zece talanţi! 29 Căci oricui are, i se va da mai mult şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! 30 Iar pe sclavul acela nefolositor aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

Oricum, toate cele trei componente sunt importante. Și le-aș putea reinterpreta astfel: credință, iubire și creație. Sau, din nou, Dumnezeu, familie, carieră…

Încep această carte în contextul pandemiei Coronavirus. Un test, o încercare și un ”reset” care ne va marca. Dar ne va permite și reinventarea, regenerarea. M-au inspirat câțiva prieteni apropiați, care m-au încurajat să scriu, precum și o teleconferință a scriitorului și oratorului John C. Maxwell, care vorbește despre oportunități în vreme de criză și despre reinventare.

Am cunoscut, în scurta mea viață de până acum, multe personalități, mulți oameni de succes, fie ei oameni de afaceri, scriitori, muzicieni, artiști plastici, lideri în diferite domenii. Cu toții, dar cu toții, au capacitatea reinventării, a regenerării. Cu toții au trecut și prin momente dificile. Așa cum spunea John C. Maxwell, datoria omului este aceea de a se ridica permanent. Iar când cazi, ai o mare oportunitate: ai mult de escaladat. Ai un vârf de munte pe care trebuie să-l cucerești. Contează determinarea și primul pas. Dar și răbdarea. În primul capitol tocmai despre răbdare, ca o primă virtute, o să vă vorbesc.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *