Este România o destinație de turism științific?

Aproape tuturor ne place să călătorim. Cu toate acestea, suntem foarte diferiți unul față de celălalt, astfel că o călătorie poate însemna altceva pentru tine, pentru mama ta, pentru vecinul tău sau pentru prietenul tău. Unii dintre noi doresc să se relaxeze, alții doresc o aventură. Unii merg în orașul vecin, alții merg în cealaltă emisferă. În timpul călătoriilor noastre, uneori ne place să ne relaxăm și să avem o zi plăcută, urmată de descoperirea culturii locale, a naturii sau a siturilor istorice. În general, vorbim despre simțuri, experiențe, învățare și, mai presus de toate, despre curiozitate.

Există o legătură clară între curiozitate și călătorie. Suntem dornici să știm ce se întâmplă dincolo de o clădire, de un munte sau de un oraș. O curiozitate similară combină și cercetarea științifică. Vă veți mira dar aceasta se întâmplă de cel puțin trei mii de ani! Doar câteva locuri legate de știință sau istorie sunt considerate a fi atracții turistice. Deși multe instituții care expun patrimoniul știintific mondial sunt deschise publicului. Uneori cred prețuim mai mult istoria violenței decât măreția cunoașterii.

Cărțile noastre de istorie sunt pline de marile războaie, cum ar fi Războiul de șapte ani sau al doilea Război Mondial, mai degrabă decât marile descoperiri științifice. Suntem fascinați de eroii precum Alexandru cel Mare, Iulius Caesar, Napoleon sau Winston Churchill. Ca societate, cunoaștem mai multe fapte despre viața lor, decât despre Copernic, despre Newton sau despre Maria Skłodowska-Curie. S-ar putea să știm câte ceva despre Einstein, dar limitat. Mulți dintre noi, probabil, nici măcar nu știu exact cu ce se ocupau și ce au adus nou societății acești oameni.

Vă lansez o provocare: să ne imaginăm istoria descrisă de epoca științifică. Acum trăim în lumea care a fost modelată de lucrările lui Bohr, Planck, Skłodowska-Curie, Heisenberg și Einstein cu doar o sută de ani în urmă. Este momentul în care investigăm ADN-ul sau natura găurilor negre. În cele două secole precedente, am fost în epoca fizicii newtoniene, când unele dintre ideile care au schimbat viața umană mai mult decât ne putem imagina – cum ar fi vaccinurile, motorul cu aburi sau triangulația – au apărut deja. Oamenii ca Leibnitz, Euler, Lavoisier, Faraday, Carnot sau Mendeleev au depășit toate realizările științifice anterioare. Chiar și mai devreme, am avut perioada fascinantă a revoluției științifice, când oamenii precum Copernic, Galileo, Brahe, Kepler, Descartes sau Pascal au pus bazele științei moderne în mai puțin de două secole. Dar realizările lor au fost fundamentate în efortul generațiilor anterioare ale marilor gânditori. Din perspectiva occidentală, primele cinci secole ale noului mileniu au fost epoca Universității Medievale. Dar să nu uităm importanța civilizațiilor musulmane, bizantine și ale Greciei Antice, precum și a celor din Mesopotamia, India sau Egipteană!

Toate aceste realizări, civilizații și oameni de știință au lăsat urme în multe colțuri ale lumii. Putem vizita casele, laboratoarele și mormintele inovatorilor. De asemenea, putem descoperi modul în care succesorii lor moderni lucrează folosind cele mai mari instrumente din istoria omenirii! Aceasta este ceea ce poate fi numit ”turism științific”.

O altă definiție a turismului științific este oferită de Fabien Bourlon și Robinson Torres: ”Turismul științific reprezintă o nișă a formelor alternative de turism care împart specificul învățării, aventurii, culturii și experimentelor. Este descris ca un turism care generează și împărtășește cunoștințele dobândite, dar are implicații și beneficii mai largi” (Bourlon & Torres 2016).

Dar cum stăm cu turismul ştiinţific în România? A apărut ca rezultat al descoperirii pe teritoriul mai multor localităţi din regiune, pe ambele maluri ale Defileului Dunării a numeroase situri cu structuri geologice sau cu fauna fosilă care au trezit interesul geologilor şi paleontologilor, elemente vii de floră şi faună endemică sau rară care au intrat în sfera de atenţie a botaniştilor, entomologilor, zoologilor, urme de locuire preistorică, antică sau feudală ceea ce a atras în zonă istorici şi arheologi.

România este o țară a superlativelor și, pe de altă parte, o țară cu un potențial turistic ridicat. Turismul mai este denumit, metaforic, ”industria viselor”.Mă gândesc, adeseori: suntem noi, românii, capabili de a oferi și de a îndeplini vise?

Pe de altă parte, am intrat într-o societate bazată pe cunoaștere, cunoaștere care poate fi exprimată atât în dimensiunea timp, cât și în dimensiunea spațiu. Ultima dimensiune se referă, în mare parte, la turism. Cu cât călătorești mai mult, cu atât ai oportunitatea de a învăța lucruri noi, de a-ți deschide mintea. România poate oferi această șansă din plin, prin locurile ei deosebite și prin oamenii săi inovatori.

Profesorul Florin Munteanu, președintele fondator al Centrului pentru Studii Complexe (CSC), îmi spunea, acum vreo 8 ani, în cadrul unui interviu, că ”în principiu, Societatea Cunoașterii are câteva atribute fundamentale: dematerializarea produselor, delocalizarea muncii și generalizarea aceesului la tehnologii de vârf, și toate în contextul procesului de globalizare. Este o etapă ce continuă firesc generalizarea la nivel planetar a Societății Informaționale unde cuvintele cheie sunt interconectare, densificare informațională, mobilitate. Este firesc deci ca deplasările sutelor de milioane de oameni, inițial în interes de serviciu, deplasări realizate atât în lumea reală cât și în cea virtuală, să trezească o nouă nevoie, cea de a cunoaște frumoasa planetă albastră. Iar de aici la generalizarea unui turism intens la scară globală nu este decat un pas. În plus, interferența culturală dezvoltă! Resursa umană se trasformă, începe să aibă conștiința unei planete Vii, astfel că putem afirma că turismul devine o necesitate și nu o plăcere, un hobby”.

România are dimensiunea unui spațiu mitic. Situată între orient și occident, cu un relief divers, dar mai ales cu oameni deosebiți oferă un spațiu de regăsire spirituală, un spațiu de echilibrare interioară și nu un spațiu de distracție. Însăși infrastructura mult prea simplă și ineficientă pe care o are sugerează acest lucru.

Să ne focalizăm acum pe turismul științific. O definiție spune că reprezintă o formă de turism practicată de către cercetătorii care explorează anumite zone naturale (peșteri, rezervații etc.). Consider această definiție parțial corectă, dar limitată, pentru că se rezumă la cercetarea naturii. România a fost și este, pe de altă parte, inovatoare în domeniul științei și al tehnologiei. Sunt nenumărate locuri de ”pelerinaj” științific, precum Muzeul Național Tehnic ”Dimitrie Leonida” din București, Institutul de Științe Spațiale ori vestitul laser de la Măgurele. De asemenea, România găzduiește multe evenimente și școli de vară de profil. Ofer cu mândrie un singur exemplu: Academia de vară Atlantykron, organizată pe o insulă pe Dunăre, în dreptul satului Capidava (la 20 de km nord de Cernavoda). Inițial tabără de creație Science Fiction, aniversează în acest an 30 de ani de existență neîntreruptă. În 2001, atunci când a găzduit Congresul European de SF (Eurocon), a devenit academie de vară, având mai multe ateliere: științe complexe, știință și tehnologie, cultură, Science Fiction, astronomie, artă dar și sport. Întemeietorii acestui eveniment unic în lume (vă garantez!) sunt jurnalistul de știință și profesorul Alexandru Mironov, Senior Editor al prestigioasei reviste în care semnez acum, profesorul și scriitorul Aurel Cărășel și Sorin Repanovici – coordonatorul Atlantykron. Site-ul acestui eveniment, al cărui purtător de cuvânt sunt din 2004 și mă onorează mai mult decât alte calități și realizări ale vieții mele, este www.atlantykron.org.

Mai ofer un exemplu. Dr. Cristian Lascu, vestitul speolog și explorator român, îmi spunea, în cadrul unui interviu de neuitat, că cinci superlative mondiale ale speologiei se află în România! Printre ele, unicul ecosistem din lume rezultat pe baza hidrogenului sulfurat, cele mai vechi fosile de om modern din lume, cel mai mare gheţar subteran de pe mapamond şi cel mai vechi desen realizat de un om preistoric.

Deci România are ce oferi. Iar românii continuă să viseze și să împărtășească mai departe visele, devenite de multe ori realitate. Ca atare, vă propun, de acum înainte, o rubrică permanentă de turism științific.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.