La finele anului trecut am fost invitat de către Oficiul de Turism al Ungariei de la Cluj să iau parte la un infotrip în nordul Ungariei şi Budapesta, alături de mai mulţi bloggeri şi jurnalişti. A fost o experienţă deosebită, şi pot spun că am redescoperit ţara vecină, deşi nu mă aflu pentru prima oară acolo. În primul rând, o spun cu curaj: românii nu trebuie să îşi facă probleme, este bine să lase ideile preconcepute (idei care apar mai ales în sudul României) şi politica, deoarece sunt foarte bine primiţi în Ungaria. Până la urmă, ne leagă o istorie comună, cu bune şi cu rele. Ca şi noi, românii, maghiarii au o cultură generală vastă şi cunosc multe despre România. Am întâlnit des maghiari veniţi din România, în special din Transilvania, care ne vorbeau, fireşte, pe limba noastră. Turismul este o industrie care apropie mult ţări, culturi, oameni…

Am zburat cu compania noastră naţională, TAROM, singura care mai efectuează ruta Bucureşti – Budapesta, după falimentul companiei maghiare MALEV şi după ce WizzAir a renunţat la această cursă, la nici două luni de la inaugurare. Ce de obicei, am fost întâmpinaţi de o iarnă adevărată, cu mult sub zero grade, dar în acelaşi timp foarte frumoasă. Sărbătorile de iarnă se simt din plin în Ungaria. Este clar o ţară turistică, o ţară care în anii 90 a ajuns chiar pe locul 10 în topul mondial al destinaţiilor turistice.

Prima oprire am avut-o la Hotelul Grof Degenfeld Kastelyszallo, din regiunea Tokaj (www.hotelgrofdegenfeld.hu). Fireşte că am avut parte de o degustare de vinuri din regiune. În Ungaria veţi găsi multe palate şi conace restaurate şi intrate în circuitul turistic, unul dintre acestea fiind Hotelul Grof Degenfeld. Deşi 80% dintre vinurile produse aici se adresează pieţei interne, se şi exportă în ţări din nordul Europei, Canada, SUA, China şi sud-estul Asiei, inclusiv Singapore.

Investiţia în modernizarea proprietăţii s-a ridicat la 1-2 milioane de euro. Hotelul are 20 de camere şi un apartament şi primeşte între 3000 şi 5000 de turişti pe an, gradul de ocupare având o medie de 30%. O mare parte din cifra de afaceri a hotelului de datorează evenimentelor gen team building-uri sau reuniuni precum şi nunţilor. Proprietarii Hotel Grof Degenfeld mizează din ce în ce mai mult pe promovarea online, inclusiv în social media. Există şi o organizaţie regională de marketing, care promovează drumul vinului.

În prima noapte am fost cazaţi la Andrassy Rezidencia  Hotel Wine & Spa (www.andrassyrezidencia.hu/borhotel/), de 5 stele, o structură de cazare amenajată tot în spaţiul unei vechi proprietăţi nobiliare. O clădire de numai trei niveluri, dar cu un spa extraordinar, însoţit de tot ce trebuie: jacuzzi, saună, piscină încălzită. Hotelul este certificat Q – European Hospitality Quality şi a primit şi distincţia „Hungarian Tourism Quality Award”.

Ne-am continuat drumul către binecunoscutul oraş Tokaj, probabil cea mai cunoscută zonă vitivinicolă din Ungaria. Mai ajunsesem aici în urmă cu 7 ani. Mi-a plăcut mult şi atunci, dar am observat între timp un mare progres în modernizarea infrastructurii şi în renovarea clădirilor istorice. Denumită şi „Ţara nectarelor dulci”, regiunea vitivinicolă Tokaj, devenit parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, cuprinde 27 de localităţi, având în centru oraşul cu acelaşi nume.

Oraşul Tokaj şi-a câştigat imaginea de astăzi în secolul XIX. Atunci s-au construit clădirile comercianţilor greci din zona pieţei Kossuth de azi. Sistemul de pivniţe de sub centrul oraşului are mai multe sute de ani vechime. În unele pivniţe din acest sistem s-a înmagazinat vin încă din secolele 15 şi 16. Noi am vizitat pivniţa Fuleky, unde am degustat, printre altele, un Tokaj Furmint şi un Tokaj licoros, Aszu.

Următoarea destinaţie a fost Miskolc. Un oraş industrial la origine, dar foarte cochet. Aici am luat masa de prânz la restaurantul Kortyolda (www.kortyolda.hu). Cei doi proprietari, Rozsa Edit şi Paszkan Zsolt (ultimul, maghiar de origine din Satu Mare, şi vorbitor de română), ne-au arătat ce înseamnă ospitalitatea maghiară şi ne-au antrenat la un joc cu premii. Paszkan Zsolt ne-a informat că aici se desfăşoară Festivalul Piftiei, unul dintre cele mai mari evenimente din Europa Centrală, un senzaţio-festival cultural şi gastronomic – bazat pe o legendă locală –, organizată non-profit şi în întregime în interes public. Evenimentul se va desfăşura

între 21 şi 24 februarie (www.kocsonyafesztival.hu). Cu o suprafaţă, cu un program, cu servicii şi cu un număr de vizitatori în continuă creştere de la an la an, a devenit un eveniment popular şi defenitoriu al oraşului Miskolc, al regiunii şi astăzi deja o marcă specială a Ungariei. Este un festival distins cu Calificativul Excelent, cu Premiul de Excelenţă în Turism. Scopul principal al Festivalului Piftiei este creşterea numărului oaspeţilor din ţară şi străinătate care sosesc în oraş, în regiune, în Ungaria, să ofere şanse producătorilor, produselor de calitate, să revigoreze turismul şi să popularizeze transfrontalier o regiune ospitalieră, bogată în valori culturale, de gastronomie şi turistice. Invitatul de onoare în 2013 este partenerul istoric al oraşului Miskolc, Kosice, care anul acesta va fi Capitala Culturală Europeană.

Am rămas impresionat de Băile Barlangfurdo (www.barlangfurdo.hu) – băi termale dezvoltate într-o

peşteră, cunoscute din secolul al XVI-lea. Temperatura apei, de 30 de grade, oferă, în afară de efectul binecunoscut al apelor termale şi efectul curativ al microclimatului de peşteră. Dotările spa moderne la nivel european fac deliciul vizitatorilor amatori de relaxare într-un ambient deosebit.

Deplasare efectuată cu sprijinul Oficiului de Turism al Ungariei