Am observat, în ultima vreme, un interes al investitorilor în restaurarea unor vechi clădiri istorice, lăsate ani de zile în paragină, fie ele hoteluri, restaurante sau centre culturale. Săptămâna trecută am fost invitat şi am participat cu mare plăcere la inaugurarea Restaurantului Elisabeta, pe Bd. Elisabeta nr. 45.

Printre invitaţi s-au numărat personalităţi din lumea artei, mass-media, a culturii şi a politicii, precum Dan Matei Agathon, fost ministrul al Turismului (alături de care am şi stat, având, ca de obicei, un partener de discuţie foarte plăcut), jurnalistul Vlad Petreanu, Aurelian Temişan (care a şi prezentat spectacolul), Cosmin Tudoran de la Cassa Loco, Tiberiu Lovin de la reportervirtual.ro, europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor şi mulţi alţii. Dar să revenim la noul restaurant. Intrarea este deosebită, complet renovată, şi am admirat faţada iluminată pe rând cu mai multe nuanţe. Cu ocazia deschiderii localului, pe faţadă au fost proiectate şi imagini din Bucureştiul vechi. Încă de la intrare am recunoscut atmosfera Bucureştiului interbelic, redată cu mare autenticitate. Atmosferă susţinută şi de spectacolul retro oferit invitaţilor, cu demostraţie de dansuri în ritmuri de foxtrot, charleston şi tango, recital de poezie şi recital muzical.

Restaurantul Elisabeta se află într-o clădire monument arhitectural, ce datează din anul 1912, fiind una cele mai semnificative construcţii ce reprezintă stilul arhitectural al epocii. La sfârşitul secolului XIX- începutul secolului XX, arhitectura oraşului începea să prindă contur la parametrii exigenţelor occidentale, clădirea Restaurantului Elisabeta făcând parte din configuraţia clădirilor ridicate la standarde europene, monumente ce mărginesc de-o parte şi de alta vechiul Bulevard Elisabeta.

Ridicată de către arhitectul Rudolf Quich pe terenul baronului de origine vieneză Jules de Waldberg, acesta a insuflat din punct de vedere arhitectural stilul eclectic a artei occidentale prin ansamblul elementelor de design care ţin atât de modernism, artdeco, cât şi de clasicism. De-a lungul timpului, clădirea a reprezentat sediul mai multor importante instituţii ale statului, precum Clubul Austro Ungar şi Micul Senat.

Restaurantul Elisabeta pune la dispoziţia invitaţilor şi clienţilor săi servicii la cele mai înalte standarde şi o echipă de profesionişti pentru implementarea şi coordonarea mai multor tipuri de evenimente, private şi corporate. Astfel, atât Sala Elisabeta care are o capacitate de 120 de persoane, cât şi încăperile Braseriei Elisabeta, Carol I şi Carol II, cu o capacitate de 15 persoane fiecare, vor putea fi puse la dispoziţia iubitorilor perioadei “Micului Paris”, dar şi ai artei culinare din perioada interbelică. De asemenea, restaurantul are la nivelul superior şi o sală de spectacole tip teatru.

Având la bază bagajul tehnic specific artei occidentale, arhitectul Rudolf Quich a amenajat şi adaptat spaţiile interioare având în vedere funcţionalitatea clădirii. Dotată cu săli de club, de spectacole sau chiar de protocol, aceasta dovedeşte un stil rafinat din punct de vedere architectural, punându-se în valoare atât locaţia Restaurantului Elisabeta, cât şi încăperile bistro-ului cu acelaşi nume.

Cu siguranţă că Restaurantul Elisabeta va deveni o locaţie solicitată pentru evenimente de orice fel. Pariez pe asta! Felicitări proprietarilor “Casa Latină”, în special omului de afaceri Petrică Paraschiv, pentru această nouă investiţie. Pe de altă parte, şi Bucureştiul are nevoie de o locaţie cu atmosferă interbelică şi cu spectacole de cabaret… De ce nu un Lido al Micului Paris?

Următorul articol se va referi la un hotel, recent redeschis. Ţinem aproape şi revenim în atmosfera Micului Paris!