Traian Bădulescu / EU pot fi un brand?

Nu mă refer la mine, ci la noi, oamenii, în general. Poate fi un om un brand? Ei bine, aflaţi că, vrem, nu vrem, cu toţii purtăm un „brand”. Avem o etichetă, o percepţie în faţa celorlalţi pe care trebuie să ne-o asumăm. Asta este vestea bună. Vestea proastă e că dacă nu avem grijă de propriul brand, ni-l creează alţii. Cei din jur, care ne cunosc mai mult sau mai puţin bine. Ştiu o vorbă veche: percepţia înseamnă realitate. Aşa că trebuie să fim foarte atenţi la cum suntem percepuţi.

Dau doar două exemple de percepţii aparent „nedrepte”, dar pe merit. Să spunem că eşti un foarte bun specialist în domeniu. Cineva îţi cere să faci o lucrare până la un termen. Depăşeşti cu câteva zile termenul. Dar realizezi ceva genial. În acelaşi timp, un alt specialist, mai puţin bun decât tine, respectă termenul, deşi realizează ceva mediocru. Tu rişti să fii luat drept neserios, pe când celălalt va fi mai apreciat. Chiar dacă lucrarea ta va aduce plus valoare. Tu vei avea frustrări legate de cum eşti perceput. Frustrări mari. Pentru că doar tu ştii cât ai muncit. Dar… pentru că există un dar, nu ai respectat un termen. Cam asta înseamnă, pe scurt, percepţie. Nimeni nu va ţine cont de frământările tale, de munca depusă, de faptul că poate că ai oferit mai mult decât ţi se cere. Eşti luat drept… neserios şi asta e!

Un specialist în imagine ce îţi va recomanda? Respectă mereu termenele sau dacă nu poţi, spune NU şi vei fi mai apreciat. Cam aşa stă, simplificat, şi treaba cu brandul personal. Ca să fii luat drept un om serios şi punctual, chiar dacă eşti genial, trebuie să devii… punctual! Fă întâi schimbarea asta şi apoi vei vedea cum te va privi şi analiza lumea. Sună descurajant pentru unii, dar fiecare om trebuie să aibă strategii de marketing… personal.

Normal, un brand presupune şi notorietate într-un anumit domeniu sau pe plan naţional ori universal. Există oameni care şi-au impus prin nume, un brand. Majoritatea, numeric vorbind, sunt artişti ori oameni de ştiinţă, creatori. Pornind de la Leonardo da Vinci sau Bach, până la Renoir, Picasso, Grigorescu, Edison sau Enescu. Ori, din muzica modernă, Elvis Presley, Elisabeth Taylor sau Michael Jackson (care vând în continuare de milioane de dolari pe an, deşi au dispărut dintre noi). Ori actori. Din mediul de afaceri, amintesc de Ford, ori, din prezent, de Donald Trump, care şi-a poziţionat toate afacerile cu numele lui şi vinde foarte bine, sau, de la noi, de Ion Ţiriac. Românii ştiu că atunci când este vorba de automobilele Mercedes, de competiţii internaţionale de tenis sau de banca Unicredit Ţiriac, acest nume vinde bine.

Haideţi să analizăm perspectivele din care poate fi privit brandul personal. O dată, repet: putem avea un brand bun sau rău. Brandul rău, negativ, iese din discuţie. Un brand e făcut să vândă (pentru mărci sau produse) ori să te ajute să relaţionezi mai bine cu lumea din jur. Evident, în acest caz putem vorbi de un brand bun. Cine nu e interesat de cum e perceput, se poate opri din citit aici.

Apoi, dacă dorim să ne concentrăm pe clădirea propriului brand, a „brandului EU”, aşa cum îmi place să îi spun, trebuie să ne concentrăm atât asupra percepţiei exterioare, cât şi a celei interioare. Pentru că şi noi avem propria percepţie de sine. Mai simplificat – nu poţi să îi transmiţi celui de lângă tine încrederea în tine dacă nu o ai în primul rând tu.

Aşa este şi lumea brandurilor corporatiste. Specialiştii care crează un brand de acest gen comunică în primul rând cu managerii şi angajaţii, se asigură că aceştia au o anumită părere despre propria firmă, despre propriile produse. Brandul trebuie conştientizat în primul rând în interior!

Dacă este să ne gândim la brandul turistic al României (care există la nivel oficial) sau la brandul de ţară (care nu există la nivel oficial), degeaba le promovăm pe plan extern dacă noi nu avem încredere în el, dacă noi nu avem o percepţie bună despre ceea ce oferă ţara noastră. Ca o paranteză, chiar cred că ţara noastră are ce oferi, însă mai trebuie să şi conştientizăm asta.

Apoi, avem brand personal exterior şi brand personal interior. Care se referă atât la modul în care comunici verbal sau la gestică ori atitudine, cât şi  la modul în care te îmbraci sau te îngrijeşti. Degeaba te percepe lumea drept specialist în ceva anume, dacă nu eşti în realitate şi nu înveţi tot timpul, nu te dezvolţi. Asta se va simţi în timp. Ori, referitor la modul în care te îmbraci sau te prezinţi: degeaba de îmbraci (crezi tu) elegant, dacă mulţi consideră că eşti doar… kitschos. Pentru asta există specialişti şi trebuie să asculţi părerile celor avizaţi. Este drept, dacă eşti deja o personalitate foarte mare, poţi trece peste părerile altora, dar cred că majoritatea celor care citiţi acest articol nu aţi ajuns la un asemenea nivel. Dar aveţi şanse, tocmai ţinând cont că vă dedicaţi zece minute din viaţă pentru a-l parcurge.

Donald Trump nu va renunţa niciodată la freza lui „ridicolă”, aşa cum o consideră mulţi. Steve Jobs a purtat mai mereu în public puloverul său învechit, dar… oamenii de care am amintit au parcurs un drum lung, plin de provocări, pentru a-şi permite asemenea „extravaganţe”.

Apoi, mai nou, există brand „offline” şi… online. Internetul te ajută să-ţi cultivi o anumită imagine. Facebook, twitter, blogurile sau alte unelte social media permit acum unui anonim să se exprime şi să îşi creeze o imagine meritată. Printre vedetele ultimilor ani se numără bloggerii. Cei de succes au muncit mult ca să ajungă la un anumit nivel de percepţie.

Însă de cele mai multe ori ieşim din mediul online şi interacţionăm şi cu oamenii. Au fost situaţii în care un blogger agresiv a părut în realitate timid şi şi-a pierdut din imaginea creată. Una poţi fi în spatele tastaturii, alta în realitate. Ori un blogger de succes nu a ştiut să comunice la anumite reuniuni publice de socializare, şi a pierdut din… fani. Sau pur şi simplu a pierdut un moment în care putea specula şi putea fi mai mediatizat.

Nu poţi fi cel care nu eşti în realitate. Nu te poţi întinde mai mult decât îţi este plapuma. Însă brandingul personal te poate ajuta să-ţi dau seama cât de lungă, de lată şi de calitate îţi este plapuma.

Când mă refer la brandingul personal, mă refer la atitudinea unui om, la charisma lui, la ce promite şi la ce transmite. Şi mai ales, cum iese în evidenţă, în sens pozitiv, pe un anumit domeniu, faţă de ceilalţi. Chiar dacă uneori greşeşte – errare humanum est! Nu orice starletă care se implică în scandaluri mediatizate poate fi un brand. La construirea unui brand personal se munceşte mult. Dacă doriţi să analizaţi puterea unui brand personal, gândiţi-vă: dacă mi-aş înfiinţa o firmă de succes, mi-aş lăsa imaginea pe mâinile acelui om?

Mai multe despre brandingul personal, cât de curând. Pregătesc şi lansarea unui CD pe această temă, căreia îi va urma o carte. Până atunci, vă lansez o provocare: cum stăm noi, românii, la capitolul brand personal? Avem oameni al căror nume este un brand, cu care ne identificăm pozitiv? Cele mai bune comentarii vor fi folosite în următoarele articole şi în carte, cu citarea sursei, fireşte.

Copyright – Traian Bădulescu, 2012

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *