De azi vă prezint o serie de reportaje scrise de un vechi prieten de-al meu, care călătoreşte, la rândul lui, foarte mult. Un om trecut prin viaţă mai mult decât mine, deşi suntem de aceeaşi vârstă. Nu îi place să iasă în faţă foarte mult, aşa că îşi spune „Lupul Alb” – „White Wolf”. Cu acceptul lui, public impresiile pe care i le-a redat ultima lui călătorie în Bucovina. Mâine trecem la 3000 km distanţă, la… Barcelona.

De ceva timp mă gândesc cu bucurie ca va veni şi vremea concediului. Anul acesta m-am hotărât să-l petrec făcând un periplu pe la mănăstirile din Bucovina. Nu mi-am făcut un traseu anume şi nici hotărât nu sunt în ceea ce priveşte mănăstirile pe care vreau să le vizitez, dar, după un studiu amănunţit al hărţii am constatat că oraşul Câmpulung Moldovenesc este la distanţă egală faţă de toate mănăstirile importante din zonă. Tot căutând pe internet şi întrebând în stânga şi în dreapta, am aflat că Hotelul Zimbru ar fi alegerea ideală pentru planurile mele.

Venind şi ziua plecării, m-am îmbarcat în maşină şi… direcţia Bucovina. Am fost surprins să constat că infrastructura rutieră este ceva mai bună decât acum câţiva ani. S-a văzut foarte clar că au fost făcute investiţii pentru asfaltarea şi modernizarea drumurilor. Faţă de acum 3 ani, când discutam de gropi printre care mai găseai şi ceva asfalt, acum se poate merge lejer şi fără nicio problemă. În acest fel, poate că turiştii străini vor putea vizita Bucovina fără să-şi mai facă probleme de faptul că la revenire vor trebui să schimbe maşina. Revenind la traseul meu de bază, parcurg distanţa până la Câmpulung Moldovenesc fără niciun fel de incidente şi ajung la punctul terminus pentru ziua respectivă, Hotelul Zimbru.

Într-adevăr, nu mi-a fost lăudat de pomană acest hotel. Primire ireproşabilă la recepţie, interiorul foarte bine pus la punct, o sală mare de aşteptare în interior şi, cum rar se întâmplă, o cafea de invidiat. Mi-am luat în primire cheia de la cameră şi am urrcat cu liftul până la etajul 8. Până acum totul a fost ok. Speram ca şi camera să se ridice la nivelul a ceea ce am văzut până acum. Speranţele nu mi-au fost înşelate, am intrat într-o cameră spaţioasă, frumos decorată, curată şi foarte îngrijită. Foarte plăcut impresionat de mirosul de proaspăt şi curat, am ieşit pe balcon să fac un tur de orizont. Am rămas cu respiraţia tăiată când am văzut ce privelişte extraordinară mi se deschidea în faţa ochilor. Deşi seară, am putut admira frumuseţea micuţului orăşel de provincie şi catedrala ce parcă străpungea cerul la apusul soarelui cu crucile de pe turle. Fascinat, am stat câteva minute pentru a admira un peisaj de poveste, nealterat de zgomotul maşinilor şi de aglomeraţia specifică urbelor mari.

Oraş vechi, fostă reşedinţă de judeţ până în anul 1950, Câmpulung Moldovenesc se remarcă prin poziţionarea sa, în depresiunea Câmpulungului, aşezat ca într-o căldare, fiind la cumpăna drumului principal ce face legătura dintre Ardeal şi Moldova. Atestat documentar în 1411, Municipiul Câmpulung este al 4-lea centru urban din judeţul Suceava.

Obosit, după un drum lung, mă hotărăsc să fac un duş şi să-mi văd de somn. Altă surpriză plăcută, baia spaţioasă mirosind a proaspăt şi prosoapele albe imaculate făceau ca totul să pară desprins dintr-un film bun. Fără să stau prea mult pe gânduri m-am băgat în pat şi m-am lăsat cuprins de un somn lung şi odihnitor.

A doua zi, mi-am pus în aplicare planurile făcute la plecare şi am pornit să vizitez mănăstirile Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Gura Humorului şi Putna. Totul a decurs fără nicio problemă. Încântat de cele văzute am revenit la Hotelul Zimbru unde pot considera că vin “ca acasă”.  

În sfârşit, se pare că începem să ne integrăm în lumea civilizată, măcar în ceea ce priveşte serviciile hoteliere. De foarte mult timp nu mi s-a mai întâmplat să pot considera un hotel ca pe casa mea proprie şi personală. Serviciile bune, zâmbetul cu care am fost întâmpinat, promptitudinea cu care am fost servit de fiecare dată, preparatele culinare, toate, fără excepţie, au avut un impact mai mult decât plăcut pentru mine, lucru ce mă face să revin de fiecare dată cu plăcere.

WHITE WOLF, 2012

http://somewhitewolf.wordpress.com/