Interviul meu acordat blogerului Răzvan Pascu (www.razvanpascu.ro) – partea 2

Daca in prima parte a interviului cu Traian Badulescu, publicata aici ieri, am aflat sfaturi despre care trebuie sa tina cont tinerii care vor sa urmeze o cariera in turism, dar si ce crede un specialist despre sansa turistica a Romaniei, astazi o sa aflam mai multe lucruri personale despre omul Traian Badulescu, dincolo de persoana publica pe care o cunoastem.

Ma bucur ca am obtinut acest interviu pentru voi si sper ca informatiile pe care le veti afla sa va fie de folos.

1. Ai acumulat peste 15 ani de experienta in comunicare si relatii publice, iar acum ai o firma de consultanta in turism. Cum te ajuta anii de experienta in munca de zi cu zi?

Este o intrebare foarte buna. Experienta este capitala in orice domeniu. Cunosc oamenii de turism, stiu ce asteptari au, cunosc realitatea turistica romaneasca si internationala, cunosc si istoria turismului. Stiu de unde sa am asteptari si de unde nu. Am organizat conferinte de presa si evenimente. Primul eveniment al carui co-organizator am fost era o Conventie (intalnire) nationala de Science Fiction, in 1997, denumit “Picnic la marginea galaxiei”. V-am spus, SF-ul este pasiune veche. Am avut atunci participare din toata tara, presa culturala, iar bugetul era extrem de mic, aproape inexistent. M-a ajutat foarte mult, in special pe partea de evenimente si de relatii cu mass-media, perioada de 7 ani, cat am lucrat la Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT), ca redactor sef al revistei “ANAT Media” si ca purtator de cuvant. Aici, mentor mi-a fost Marcel Badescu, presedintele de onoare al ANAT, stabilit in Israel de cativa ani. Am conceput impreuna revista ANAT si am petrecut multe ore impreuna gandind-o. Am organizat pentru ANAT zeci de conferinte de presa. A fost o munca foarte placuta, dar se facuse momentul sa pornesc pe drumul propriu. Oricum, firma mea este membru asociat ANAT. ANAT a fost si ramane cea mai puternica asociatie din turism. Pe partea de presa de turism m-au ajutat, ca experienta, perioada in care am coordonat un ghid cvadrilingv al Bucurestiului, pentru turistii straini, editat de Crystal Publishing (1996-1998) si mai ales perioada in care am fost sef de departament la primul saptamanal de turism pe care l-a avut Romania – Ziua Turistica (1997-2002). Mentorul meu a fost aici Marian Constantinescu, scriitor si jurnalist de turism si, as putea spune, “parintele meu profesional”. Am un mare “defect”. Nu uit niciodata de unde am plecat, nu uit oamenii care m-au influentat pozitiv in viata.

2. Ai facut pana acum doar ce ti-a placut si poate de aceea ai atat de mult succes. Te-ai dedicat mereu tuturor proiectelor tale. Cat de mult conteaza sa faci in viata ceea ce iti place?

Sa zicem ca am facut aproape tot ce imi place. Important e sa domine, in activitatea ta, ceea ce iti place. De exemplu, nu-mi place sa creez baze de date, dar am facut asa ceva, pentru ca in urma lor am obtinut lucruri care… imi plac. Deci, important e ca scopul tau sa te duca unde iti place. Exista si acea rutina pe care nu o putem evita: telefoane, sedinte, facturi etc. Ma consider mai degraba creator si vizionar decat meticulos si, cu sinceritate, am nevoie si de oameni meticulosi, tipicari in jurul meu. Daca am gresit uneori, nu regret, pentru ca asa deprinzi experienta. Fostul saptamanal “Ziua turistica”, unde mi-am facut primii pasi in presa de turism, avea un slogan foarte interesant: “Numai cine se misca greseste”. Imi place sa ma misc, asta e… Pot spune ca vei reusi cu adevarat in viata si cand vei trage linie vei fi multumit doar daca faci ceea ce iti place, in sensul bun. Nu e rusinos sa faci nimic, totul e sa iti placa! Nu consider ca am ajuns la succes, decat din anumite privinte, dar cred in drumul meu si il continui fara oprire.

3. Cum va fi anul 2012 pentru tine, ce planuri si proiecte ai?

2012 va fi pentru mine un an crucial, plin de provocari. Traim vremuri grele, de criza, dar daca stim sa exploatam oportunitatile, sa speculam (in sensul bun, pentru ca, din pacate, in Romania termenul de “speculatie” este privit mai mult peiorativ) vom reusi. Speculatorul real este cel care cunoaste foarte bine un domeniu si care merge impotriva valului. Cum adica, veti spune? Ei bine, el stie sa cumpere sau sa porneasca un produs atunci cand cererea e mica si sa vanda ori sa aiba profit cand acest produs sau acea afacere este pe val. Majoritatea fac, din pacate, invers. Revenind la proiecte, despre o parte am amintit in articolul de ieri. In curand vom lansa un alt site de stiri si analize zilnice de turism, de data aceasta in limba engleza: travelonews.com. Traim intr-o lume globala, este timpul sa ne lansam si pe plan international. Pe termen mediu si lung, mai am cateva proiecte editoriale de dezvoltare personala si de promovare a antreprenoriatului, dar le voi anunta atunci cand va fi cazul. Altfel, doresc sa maresc tirajul si numarul de pagini al revistei “Travel Advisor” care, din pacate (da, sper sa apara concurenta) a ajuns unica revista lunara de turism care se distribuie si catre profesionisti, si catre public. Un alt proiect consta in crearea si lansarea de studii si cercetari de piata, ceea ce lipseste in Romania. Fac deja acest lucru alaturi de doua asociatii cu care colaborez: una a jurnalistilor, de care v-am amintit ieri (Asociatia Presei de Turism) si una a profesionistilor (Asociatia Tourism Experts Network – TEN). Vom prezenta studiile noastre atat presei, cat si profesionistilor. Am inceput cu un studiu dedicat pietei hoteliere din Bucuresti, realizat de Travel Advisor Media in parteneriat cu Asociatia TEN. E posibil sa reiau si emisiunea de turism pe care am realizat-o in parteneriat cu The Money Channel anul trecut – “Traieste-ti viata” – dar ramane de vazut cum va merge piata in acest sens.

4. Esti si ofiter in rezerva al Armatei Romane. Cum te-a ajutat disciplina militara in cariera?

M-a ajutat mult. Poate ca aveam si inainte ceva disciplina (inclusiv decizia de a face armata, desi as fi putut sa evit, a fost, cred, o dovada de disciplina), dar armata m-a facut mai responsabil. Si ma bucur ca nu am urmat stagiul militar in Bucuresti, aproape de casa, ci in Sibiu, la Scoala de ofiteri de artilerie terestra si rachete “Ioan Voda”, asa cum se numea la acea vreme. Potrivit fostului meu locotentent, Vasile Alexandrescu (si in prezent ofiter al Armatei Romane), poate ca era cea mai dura (de fapt, riguroasa) scoala de ofiteri de la acea vreme. Cred asta, e o responsabilitate in a folosi arme precum tunul si obuzierul, cu care nu te joci. Dupa o saptamana de training, mi-as aminti la perfectie utilizarea acestor arme grele. Dar sper sa nu mai fie cazul vreodata… Ca sa descriu la ce mi-a folosit Armata, daca imi permiti, redau un fragment dintr-un articol scris de mine in timpul Armatei si publicat in reviste militare, intitulat ‘Ce au in comun Directia de baza artileristica cu “Directia de baza a vietii”? Despre obiective si lideri in mediul militar’. “Sistemul militar este dominat de un cuvant care, pe multi civili ii face sa… o ia practic la fuga. Este vorba despre ORDINE. In Armata, ea este impusa de regulamentele care trebuie strict respectate. Este drept, un militar devine, in timp, fara nici o constrangere, o persoana ordonata, care isi pretuieste TIMPUL la adevarata sa valoare. Un civil ajunge mai greu la aceasta performanta, deoarece, in cele mai multe cazuri, aici apare un alt cuvant magic: VOINTA. Cadrele militare sunt, in cea mai mare parte, oameni ordonati datorita restrictiilor dictate initial de regulamente. Sunt convins ca absolut nimeni dintre purtatorii de uniforma kaki nu regreta ca ordinea devine, la un moment dat, OBISNUINTA. In toata lumea sunt numeroase cazuri de militari care, o data trecuti in rezerva din diverse motive, au ajuns buni oameni de afaceri, scriitori de succes sau manageri. Tinerii fug de Armata datorita unor idei preconcepute despre sistemul militar, dar cred ca mai ales stiind ca acolo trebuie sa respecte un program strict si obositor si trebuie sa iasa din STAREA DE CONFORT. Ei bine, orice om care doreste succesul constientizeaza ca nu poate reusi in viata decat daca accepta SCHIMBAREA. Succesul implica sacrificii mari, iar pentru a ajunge la el, un om cu vointa si vise bine conturate va spune: LA REVEDERE CONFORT! (spun “la revedere” deoarece, in urma renuntarii la confort pentru un anumit timp, va castiga un confort mult mai mare atunci cand va reusi).” In Armata, dimineata eram la raport, apoi cursuri, apoi instructie, apoi trageri, iar seara invatam sau ne faceam temele… Da, pentru ca dadeam si lucrari si examene, ca la scoala. Caci era o scoala. Ca sa inchei, am amintiri placuta despre Armata, pe care, daca ar fi cazul, le-as repeta. Respect mult Armata romana, dar si ideea de armata in general, ca factor de educatie si prevenire, dar si (din pacate, asta e realitatea pe care o traim) de intimidare a potentialilor inamici si de aparare.

5. Unde pot sa afle mai multe despre tine cei interesati, unde sa te urmarim?

Aici voi oferi un raspuns scurt: la general, traiasca Google! De asemenea, pentru a interactiona, imi pot da “ad” pe unul din conturile mele de facebook sau pe linkedin, unde sunt foarte activ si comunic ceea ce fac profesional, sau pot urmari blog-ul meu, traianbadulescu.ro, foarte des actualizat. De obicei raspund la comentarii.

6. Din ce ai vizitat pana acum, ce tara ti-a placut cel mai mult, ce oras din strainatate ti-a placut cel mai mult, in ce zona din lume te-ai simtit cel mai bine, care este locul din lume pe care il recomanzi tuturor si care este locul din Romania care este pe sufletul tau?

Ca destinatie interna, cel mai mult si mai mult iubesc Dunarea, si in special un loc unde merg de 20 de ani, cate 10 zile pe an: insula Atlantykron (denumita de localnici “Inelul de piatra”), de langa satul si ruinele cetatii antice Capidava (situata la 18 km nord de Cernavoda). Aici se desfasoara Academia de Vara Atlantykron, initial tabara internationala de creatie literara SF. Prima oara am fost in 1993 si… m-am “imbolnavit”. Tinand cont ca este a 20-a oara cand ma voi afla aici, inseamna ca voi fi petrecut 400 de zile din viata mea pe acea insula. Este ceva… in acest an, peste 300 de tineri, lectori, invitati, se vor regrupa pe fermecatoarea insula, intre 3 si 12 august. Pregatirile au inceput deja, noi, organizatorii, lucram la programe. “Vina” principala a acestui eveniment unic ii revine unui bun prieten, Sorin Repanovici, care a fost consilier in cadrul Ministerului Tineretului si Sportului in anii 90 si acum detine o functie cheie la Autoritatea pentru energie nucleara (CNCAN). Un om vizionar, un visator… pragmatic. Iata si un material despre acest loc, realizat de televiziunea partenera Travel Mix – (link).

Apoi, ador zonele cu traditii, precum Maramures si Bucovina sau Marginimea Sibiului. Pe langa Bucuresti, orasele mele de suflet sunt Timisoara (vestic, plin de viata), Sibiu, Brasov (germanice, sobre, frumoase) si Iasi (un oras in care te simti permanent indragostit chiar daca nu esti, un oras foarte boem). De asemenea, chiar daca nu mai e Romania, iubesc Republica Moldova si ma simt intotdeauna bine la Chisinau, un oras verde si ospitalier, chiar daca are acel aer post-sovietic (uneori, boem, nostalgic). De asemenea, nu pot uita de locurile copilariei, de unde provin bunicii din partea tatalui – lunca Buzaului din judetul Braila, respectiv satul Custura si comuna Sutesti. Acest locuri salbatice ar putea fi exploatate la fel cum fac maghiarii cu pusta lor.

Ca destinatii externe, sunt multe. Am ramas fascinat de Thailanda. Nu neaparat datorita peisajelor magnifice ci, in primul rand, datorita oamenilor. Care stiu sa zambeasca permanent, au ospitalitatea si prietenia in sange si… fac TURISM. Cine crede ca Thailanda inseamna doar plaje, exotism si masaj, se inseala. Cine se gandeste ca la un moment dat se va plictisi aici, inseamna ca nu a vizitat niciodata aceasta destinatie exotica sau nu a discutat cu prieteni care au fost acolo. Thailanda inseamna „tara libertatii”. Acest stat, spre deosebire de vecinii sai,  nu s-a aflat niciodata sub ocupatie straina. Ca destinatie “exotica” apropiata, cu oameni deosebiti si prietenosi, cam ca noi, este Grecia, care imi place din nord pana in sud. Ca orase, Roma (fascinanta, iar acolo e si columna inaintasului meu :) ), Paris, Viena, Budapesta, Istanbul… Ca statiuni externe, sunt fanul Albenei (singura statiune din Europa cu management unic), dar imi plac si resorturile ultra all inclusive din Antalya. Iar ca destinatie atat de munte, cat si culturala, ador Austria. De fiecare data descopar ceva nou aici, asa cum, ultima oara m-am familiarizat cu Austria Superioara, care m-a fascinat pe deplin (orasele Linz, Steyr, Gmunden). Ma opresc, ca sa nu fac discriminari… Fiecare destinatie in sine e frumoasa si are ceva de oferit. Mi-au placut cu totul Portugalia, Italia, ador spiritul german (si Berlinul si-a pus o amprenta asupra mea)… Iubesc Franta (am avut o experienta spirituala la Taize, m-am relaxat la Nisa)… Tunisia este o tara foarte primitoare si sper sa isi revina turistic rapid… Si am multe alte locuri de descoperit. Cred ca prin calatorii ne putem dezvolta personal, spiritual. Cunoscand alti oameni, alte locuri, ne vom deschide mintea permanent. As incheia cu o fraza care mi-a placut foarte mult si nu mai stiu de unde am preluat-o: “Lumea este asemeni unei carti, iar cine nu calatoreste citeste doar o pagina”.

Sursa: www.razvanpascu.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *