Câinele de pază s-a mutat pe internet?

Mă pot mândri că sunt primul (fost) student român la jurnalism care a realizat o lucrare de diplomă dedicată integral noului canal media numit internet. Cel puţin aşa mi s-a spus. Şi îmi face plăcere să folosesc câteva din ideile lucrării, reactualizate. Titlul ei era, bineînţeles…  „Câinele de pază se mută pe internet?” Ei bine, se pare că între timp s-a mutat aici. Articolul următor este subiectul introducerii unei cărţi la care lucrez şi care va purta, fireşte, acest titlu. Este interesant să vedem cum gândeau anumiţi experţi în comunicare şi IT viitorul internetului acum 10-15 ani.

Guvernele sunt interesate de Internet, deoarece acesta a fost multă vreme finanţat de stat. Locul marilor lucrări ale epocii industriale (autostrăzi, căi ferate, electrificare etc.) a fost luat, în epoca post-industrială, de Internet şi de magistralele informaţionale. Competitivitatea internaţională a întreprinderilor depinde de existenţa unor infrastructuri de comunicaţie performante.
Deşi concurenţa a devenit mondială, întreprinderile europene au fost mult timp timide în faţa fenomenului Internet şi au lăsat câmp liber celor americane, care s-au grăbit să consolideze poziţiile de lideri. Europa a început să contraatace, dar totuşi… Google, Yahoo, facebook, e-commerce, network marketing-ul pe internet… Sunt concepte care au început să fie dezvoltate în America. Guvernele au definit un cadru favorabil dezvoltării magistralelor informaţionale şi Internetului. Finanţarea poate proveni din sectorul privat, după cum preconiza şi fostul vicepreşedinte american Al Gore.
Numeroşi sunt cei care văd în dezvoltarea magistralelor informaţionale mijlocul prin care cetăţenii se vor apropia de reprezentanţii lor aleşi sau de instituţiile guvernamentale. Unii se gândesc deja la redefinirea democraţiei, de exemplu prin introducerea votului electronic, care deja a început să devină o realitate în diverse situaţii.
Din punct de vedere practic, administraţia publică ar putea propune numeroase servicii pe magistralele informaţionale, destinate să automatizeze şi să accelereze procedurile administrative.

Consecinţe sociale

Intermedierea, dezintermedierea şi reintermedierea au repercusiuni asupra pieţei forţei de muncă, ca şi globalizarea economiei care facilitează delocalizarea muncii intelectuale şi accentuează concurenţa internaţională. La scara Pieţei Comune, o ofertă de serviciu publicată pe USENET (serviciu de conferinţă electronică) va avea o audienţă importantă, ceea ce va permite întreprinderii să optimizeze procesul de recrutare a colaboratorilor.
Pe termen lung, se poate prevedea apariţia unei pieţe electronice a competenţelor. Este deci necesar ca sistemul politic să contribuie la întărirea forţei de atracţie a sistemului economic, pentru a atrage talente străine şi să amelioreze sistemul educativ pentru a da mai multe şanse propriilor absolvenţi.
Impactul real al Internetului asupra pieţei forţei de muncă este greu de evaluat. Este cert că dezvoltarea serviciilor în linie generează posturi de muncă. Un cetăţean global poate, deja, lucra de acasă, din faţa computerului. Vezi exemplul de dezvolzare a Indiei. Problema este, însă, că anumite activităţi care sunt realizate de personal uman vor fi automatizate.
“Intermedierea corespunde activităţii întreprinderilor create datorită reţelei, ca de exemplu Yahoo, care furnizează un sistem de căutare a informaţiilor. Dezintermedierea este fenomenul de dispariţie parţială sau completă a intermediarilor în procesele de vânzare/cumpărare de produse. Numim reintermediere modificarea rolului şi modului de funcţionare a unor intermediari.”

Concurenţa internaţională. Pleacă toţi alergătorii de la aceeaşi linie de start?

Poate oare Internetul să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei din ţările în curs de dezvoltare? Din punct de vedere tehnic, conexiunea la reţea este destul de simplă şi dă acces la un număr considerabil de informaţii. Un acces Internet instalat în universităţile ţărilor în curs de dezvoltare a ameliorat accesul la informaţii şi calitatea învăţământului.
Nimeni nu poate prevedea azi dacă Internetul şi magistralele informaţionale vor servi la reducerea sau la lărgirea prăpastiei dintre ţările bogate şi cele sărace. Ţărilor industrializate de curând, care dispun de computere şi au un nivel tehnologic satisfăcător, li se oferă o şansă suplimentară. Sloganul noului secol poate fi acela că “Informaţia înseamnă putere”. După cum aprecia Ignacio Ramonet, în “Tirania Comunicării”, carte scrisă în anii ’90, “(…) libertatea pe care se presupune că o oferă noile tehnologii ale informaţiei nu se referă la toată lumea. De exemplu, există mai puţine posturi telefonice în Africa neagră decât la Tokyo. O altă ilustrare este cea a numărului de computere personale din lume, care de abia dacă depăşeşte cifra de 200 de milioane la o populaţie totală de 6 miliarde de persoane. Posibilitatea de a accede la Internet este deci limitată la 4% din familiile planetei. Prin urmare, la ora actuală, există într-adevăr riscul unei forme noi, grave, de inegalitate între fiinţele umane, aceea a unei lumi împărţite în info-bogaţi şi info-săraci.”

Consecinţe culturale

Cultura, ca şi economia, este dependentă de sistemul politic. Limba este unul dintre elementele culturii; or, din acest punct de vedere, dominaţia limbii engleze pe Internet este zdrobitoare.
Întărirea prezenţei altor limbi este necesară şi posibilă prin crearea de noduri bi- şi multilingve. Însă bilingvismul antrenează costuri suplimentare în aceste noduri, a căror gestiune va fi mai scumpă decât cea a nodurilor în limba engleză, care beneficiază de o audienţă foarte largă. Între timp au apărut motoarele de traducere automată, practic, dintr-o limbă în aproape oricare alta, precum Google translate.
Promovarea patrimoniului artistic este de asemenea un act cultural. Organizarea de expoziţii virtuale-publice (Ministerul Culturii) sau private, joacă un rol foarte important în difuzarea informaţiilor culturale şi turistice. Răspândirea Internetului în şcoli este, de asemenea, un factor important în educaţia tineretului. Hipermedia este un instrument pedagogic puternic. Elevii din învăţământul mediu şi superior trebuie să stăpânească accesul la informaţii.

Anonimat şi siguranţă pe Internet

Internetul asigură rareori anonimatul. Există sisteme care permit trimiterea şi recepţionarea de mesaje electronice anonime. Au fost create noduri care permit trimiterea de mesaje anonime; acestea au fost deseori oprite din cauza presiunii sau a abuzurilor utilizatorilor. În SUA şi UE există deja legi şi proiecte de lege destinate controlului şi cenzurării Internetului.
Asociaţia EFF (Electronic Frontier Foundation) luptă împotriva tentativelor de cenzură şi de limitare a libertăţii de exprimare şi informare prin Internet.
Chiar dacă nu toată lumea acceptă apariţia şi răspândirea Internetului, este incontestabil faptul că el reprezintă un fenomen economico-social de primă importanţă în noul secol. Purtător de speranţe în materie de partajare a informaţiilor şi a cunoştinţelor, capabil de a deveni un motor al economiei informaţiei, el vehiculează de asemenea şi aspecte negative ale societăţii umane (referinţe la droguri, terorism, rasism, pornografie etc.).
Creşterea rapidă, exponenţială, a reţelei este greu de stăpânit. Limitele ciberspaţiului trebuie definite printr-o ciberdeontologie şi o ciberlegislaţie, care sunt încă inexistente, deşi au existat mai multe tentative de adoptare a unor asemenea norme. Trebuie creată, de asemenea, o ciber-poliţie, pentru a evita abuzurile. Acesta este preţul dezvoltării armonioase a ciberspaţiului. Trebuie sperat că, odată devenit matur, Internetul îşi aduce contribuţia pozitivă la difuzarea informaţiilor, la comunicarea individuală şi la schimburile culturale internaţionale.
Una din problemele care trebuie analizate de experţii în mass-media ar fi capacitatea Internetului de a îi oferi oricărui om şansa de a fi “jurnalist”, precum şi încurajarea personalităţilor “mesianice”, care îşi pot găsi foarte repede adepţi prin intermediul acestui suport de comunicare. În ultimii 10 ani, blogerii au început să se bucure de un succes din ce în ce mai mare. Aici apare întrebarea: pot fi numiţi unii blogeri jurnalişti?
“(…) Internetul permite oricui nu numai să fie efectiv, în manieră proprie, ziarist, ci să se trezească chiar în fruntea unui mijloc de informare de nivel planetar. Un exemplu semnificativ este Matt Drudge, omul care a provocat scandalul Clinton-Lewinsky şi care a demonstrat cu vârf şi îndesat că n-are nici un scrupul să declare: “Eu sunt un om din multimedia. Nu există nimic mai supărător decât să fii obligat să consulţi avocaţii înainte de a da la iveală un scandal. Prefer să fac totul eu însumi. Internetul este atât de romantic… Să poţi spune ce doreşti, să apeşi pe o tastă şi gata. Ar fi stupid să renunţi la aşa ceva.” Atunci, dacă fiecare cetăţean devine ziarist, ce la mai rămâne propriu-zis ziariştilor profesionişti? Întrebarea aceasta, îndoiala aceasta se află în miezul crizei actuale a mijloacelor de difuzare a informaţiilor” – sublinia Ramonet, în “Tirania comunicării”.
Internetul e încă o unealtă care îţi permite să fii stăpânul lumii… Şi nu ai nicio scuză să nu devii! Mă gândesc la studentul britanic care a devenit milionar creând un site în care vindea fiecare pixel de pe home page drept publicitate. Şi a avut clienţi, nu glumă. Sau de românii de la trilulilu.ro, care au creat într-un an de zile o afacere de un milion de euro!

Cum ne-a schimbat internetul?

În ultimii 10 ani, se poate observa limpede un cumul de preferinţe ale utilizatorului de Internet, atât pentru domeniul presei electronice, cât şi pentru alte servicii oferite de acest canal (reţele de socializare şi informare precum facebook şi twitter, e-mail, cercetare, forumuri, căutarea de job-uri). Este evidentă modificarea comportamentului pe care utilizatorul a suportat-o din momentul accesării canalului.
În ultimii 5 ani, internetul a devenit mai mobil ca oricând, prin răspândirea la scară largă a smart phone-urilor, de unde putem accesa email-ul, site-uri, facebook etc. Schimbările de comportament ale celor care utilizează în mod frecvent Internetul sunt profunde şi reflectă atitudinea reală, puternică, inconştientă de cele mai multe ori, deci stabilă, şi nu opiniile lor faţă de Internet, televiziune şi celelalte canale media. Internetul primeşte din ce în ce mai mult “credit” şi este considerat, chiar dacă inconştient de multe ori, modul de informare al prezentului. Unele din avantajele sale sunt capacitatea de sinteză, interactivitatea şi rapiditatea.
Dar chiar dacă omul viitorului va fi un om al vitezei, interesat doar de esenţa mesajului, el va fi capabil să sesizeze în continuare nuanţele, ideile ascunse, orientările, ezitările publicistului şi le va amenda în consecinţă ca şi până astăzi. Bill Gates susţinrea, în bestseller-ul său, “@faceri cu viteza gândului”, “Cuvântul de ordine al anilor ’80 era calitatea; în anii ’90, el era restructurarea, iar în 2000 va fi desigur viteza”. Probabil, completez eu, anii 2010 sunt caracterizaţi de adaptabilitate, puterea de a ţine pasul. Internetul a devenit cel mai rapid mediu de comunicare. De multe ori, afli ceva de pe internet înaintea televiziunii. Gates recunoaşte, în această carte, că firma “Microsoft”, liderul mondial al soft-urilor, s-a “prins” destul de târziu de importanţa Internet-ului, creând propriul motor de căutare şi propriul browser deabia în 1995 (în ediţia din acelaşi an a Enciclopediei “Encarta”, editată de firma “Microsoft”, cuvântul “Internet” nici măcar nu era prezent (sic!). Dar firma s-a adaptat din mers, recuperând poziţia pierdută şi câştigând, în scurt timp, un loc de frunte şi în mediul Internet. Aşa vor trebui să se adapteze şi ziarele sau posturile de radio şi TV. Staff-urile mass-media ar trebui să conştientizeze cât mai repede importanţa Internet-ului, chiar dacă acum nu toţi sunt preocupaţi de acest mediu. Dar, la un moment dat s-ar putea să fie prea târziu. Pentru că, după cum o spune tot Bill Gates, “Intraţi primii pe piaţă”. La fel şi în cazul telefoniei mobile, sistemul Android a câştigat teren, Microsoft intrând destul de târziu pe piaţă, aliindu-se cu încă un mega-brand care a pierdut teren în acest „război” – Nokia.
Pe de altă parte, lucrarea mea de diplomă, deşi a avut ca temă internetul, a fost realizată în 2000. Atunci nu ştiam ce înseamnă blog-uri, youtube, facebook şi televiziune digitală. Tehnologia se schimbă de la lună la lună, iar senzaţia mea este că timpul trece din ce în ce mai repede mai ales din cauza fluxului enorm de informaţie la care suntem expuşi datorită acestui canal. Majoritatea cotidianelor tipărite au dispărut, lumea preferând să acceseze informaţiile de pe computerul, laptop, tabletă sau smart phone. Presa tipărită tinde să devină un produs „premium”. Şi toate acestea erau, acum 10 ani, doar supoziţii, privite de către unii sceptici drept idei… SF.

 

2 comentarii


    1. Mie sincer imi pare rau. Unii ar spune ca nu chef de pmilue in mediile lor, si i-as intelege perfect. Eu vad lucrurile altfel: ai acces la un numar mai mare de oameni si daca vrei sa schimbi ceva o poti face mult mai usor. Eu vreau sa vad traficul hi5 din romania indreptat inspre bloguri.

      Răspunde

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *