În următorul articol o să fac câteva afirmaţii extrem de grave, dar care beneficiază de dovezi şi argumente bine întemeiate. Care se referă atât la starea turismului românesc, cât şi la starea societăţii româneşti în ansamblu.
Ei bine, dacă vă luaţi după titlu, poate că v-am dezamăgit. Dar nu e o păcăleală. Deloc. Am ales acest titlu tip “tabloid” în mod special. La fel şi şapoul (introducerea) articolului. M-am concentrat pe turism pentru că, se ştie, este domeniul la care mă pricep mai bine. Ei bine, am reuşit să vă atrag, nu e aşa? Titlul este parţial adevărat – reprezintă un scandal faptul că nimănui nu îi mai pasă de nimic sau că ne tabloidizăm din ce în ce mai mult. Dacă nu titram aşa, erau mult mai puţine şanse să citiţi acest text. Acest fenomen se petrece în societatea românească, dar şi pe plan global, într-o măsură mai mare sau mai mică. Trăim într-o lume din ce în ce mai tabloidizată, din ce în ce mai dominată de instinctele primare, de conservare. Este un paradox, ţinând cont că tehnologia evoluează de la zi la zi. Şi poate că din cauza asta, vom trăi, de acum înainte, pe plan global, într-o criză permanentă, cu care trebuie să ne obişnuim. Pentru cei conservatori, acesta va fi iadul, iar pentru cei dinamici, creativi, care prind din mers oportunităţile, va fi raiul pe pământ. Oricum, uşor nu va fi pentru nimeni.
Vorbeam, acum câteva luni, cu amicul meu Bruno Medicina, expert italian în vânzări, dar care îşi petrece o parte a timpului în România, despre cum să dezvolţi un business axat pe informare şi educare. Bruno susţine, atât în România, cât şi în Italia şi alte ţări, seminarii de dezvoltare personală, cu multă informaţie practică. Ce mi-a răspuns amicul italian? “Scrie o carte, publică o revistă sau ţine un seminar despre cum să agăţi şi vei vedea de ce succes te vei bucura. Cât despre dezvoltare personală sau educaţie, e frumos, asta fac şi eu, însă aria celor interesaţi este restrânsă”.
Chiar şi când în ţară vine un guru al vânzărilor sau al managementului gen Jim Rohn, Ram Charam, John Maxwell sau Tom Peters, lumea, angajaţii corporaţiilor etc. vin pentru că „se poartă”, nu că ar fi cu adevărat şi profund interesaţi. Din păcate, şi aceşti „mari maeştri” ai motivaţionalului, ai leadership-ului şi ai artei de a fi manager sau de a face bani sunt trataţi „cancanizat”, tabloidizat.
La noi s-a uitat că în spatele succesului stă comunicarea, promovarea, în spatele oamenilor de top este multă educaţie, răbdare, strategie. Constat că la noi nu mai e nevoie, cel puţin în turism, de promovare, de imagine, de awareness. Deşi… nici Coca Cola, nici Apple, nici Microsoft nu au nevoie de promovare, că îi ştie toată lumea, nu? Glumesc…
Vorbeam cu câţiva  respectabili oameni de afaceri deunăzi, care îmi spuneau că din cauza crizei, companiile de turism şi nu numai se concentrează pe vânzări şi pe cuantificarea directă a rezultatului. Ok ok, asta înseamnă marketing direct, oarecum „door to door”. Dar ca să ajungi la oameni, trebuie să le şi câştigi încrederea, să le comunici ideile şi filosofia ta, ca firmă şi produs. Apple, ca să ofer un exemplu din lumea tehnologiei, oferă calitate şi elitism. Poate că sunt şi alte firme din domeniu care oferă calitate. Dar fără o promovare pe măsură, mai nimeni nu ar percepe acest lucru. Iar elitismul se transmite prin imagine, prin promovare. Promovarea fiind unul dintre elementele extrem de importante ale mixului de marketing. Din ce în ce mai multe firme, ca să o spun direct, vor vânzări, vor să controleze rezultatele acestora. Şi mereu se uită de forţa reclamei şi a relaţiilor publice… Acest „awareness” e un concept din ce în ce mai detestat de mulţi proprietari de firme, care consideră că se poate şi fără sau consideră că îl au deja şi nu mai trebuie făcut nimic. Până şi „Dracula” are nevoie de awareness – este o legendă de care ştie toată lumea, dar nu ştim să profităm de ea la maxim că… oricum, ştie toată lumea de ea.
Concluzia mea e că asistăm la o „cancanizare”, la orientarea către instinctele primare, de supravieţuire, chiar şi în business. Criza, probabil, constituie principalul motiv. Însă, întotdeauna, în istoria omenirii, cine s-a baricadat în vremuri de criză, cine a închis uşile şi s-a legat la ochi, a cam dispărut… Singur (a murit de inaniţie, a înebunit etc.) sau lovit de duşman, care a venit peste el. Cine a luptat, ori a murit pe câmpul de luptă, eroic, ori a… învins. Deh, ca să câştigi în viaţă trebuie să rişti. Măcar un pic.